1 Tesaloniceni 5:11

　　Versetul 11: „De aceea, încurajaţi-vă unii pe alţii şi zidiţi-vă unul pe altul, după cum şi faceţi.“Putem înţelege de ce apostolul enunţă la sfârşitul pasajului aceleaşi cuvinte ca în pasajul precedent. Aceste învăţături sunt pentru îmbărbătarea noastră. Împrejurările în care ne găsim noi acum sunt primejdioase. Poate că suflă vântul în faţă. Aşa cum Domnul Isus este lepădat, suntem şi noi lepădaţi. Dar vine clipa când vom trăi cu El şi vom avea parte de gloria Sa. Această încurajare ne este prezentată aici.Cuvântul „zidiţi-vă“ este folosit în Noul Testament atât în înţelesul propriu-zis, cât şi în mod figurativ ca în textul nostru, unde ne arată puternica influenţă a învăţăturii pentru toţi credincioşii. Zidirea este învăţătura care produce creşterea. Această zidire este efectuată prin: dragoste (1 Corinteni 8.1; Efeseni 4.16); profeţie (înseamnă a vorbi din prezenţa lui Dumnezeu: 1 Corinteni 14.3); încurajare (1 Tesaloniceni 5.11).În 1 Corinteni 14 ni se arată că atât încurajarea, cât şi zidirea au loc în adunarea credincioşilor. De aceea când ne strângem, să ne amintim de aceste adevăruri în legătură cu venirea Domnului pentru ai Săi. În versetul de faţă, tesalonicenii au fost îndemnaţi să se zidească între ei, „unii pe alţii“. În primul rând recunoaştem de aici că apostolul Pavel nu a dat acest îndemn doar anumitor fraţi, ci l-a dat tuturor. În al doilea rând vedem cât de importantă este discuţia personală. Limbajul omului natural este şi astăzi ca atunci pe vremea lui Cain: „Sunt eu păzitorul fratelui meu“ (Geneza 4.9)? Limbajul creştinului este altul. Noi ne preocupăm de fratele nostru şi de sora noastră. Noi avem voie să încurajăm pe alţii şi să ne zidim unul pe altul. Câţi copii ai lui Dumnezeu au nevoie şi astăzi de această slujbă a dragostei! De aceea la sfârşitul acestui comentariu vrem să ne punem întrebarea, dacă Pavel ar putea rosti concluzia sa către noi: „după cum şi faceţi“.