1 Tesaloniceni 5:1-11

Dacă venirea Domnului semnifică pentru răscumpăraţii Săi intrarea în bucuria veşnică, pentru necredincioşi reprezintă semnalul distrugerii lor bruşte (Luca 17.26-30). Ce aşteptare fericită pentru unii şi ce surprindere totală şi groaznică pentru ceilalţi! În practică, diferenţa este departe de a fi întotdeauna la fel de limpede. Unii „fii ai luminii“ şi-au ascuns lampa sub baniţă sau sub pat (Marcu 4.21). Ei dorm, iar adormirea spirituală este o stare asemănătoare morţii. Cui i se datorează această stare? În general, lipsei de sobrietate! A te îmbăta înseamnă a face uz de bunurile pământeşti mai mult decât ai nevoie (Luca 12.45,46). Iar atunci când suntem deopotrivă aţipiţi în ce priveşte interesele cereşti şi treji de-a binelea în ce priveşte cele pământeşti, mai putem oare dori întoarcerea Domnului? Noi, care suntem „ai zilei“, „să nu dormim ca ceilalţi“ (v. 6), „ca ceilalţi care n-au speranţă“ (cap. 4.13), ca nu cumva să fim şi noi surprinşi de sosirea neaşteptată a Stăpânului nostru. Să recitim cuvintele solemne ale Domnului din Marcu 13.33-37. Ar trebui să ne punem foarte des această întrebare: Mi-ar plăcea oare ca Domnul să mă găsească făcând ceea ce sunt pe cale să fac?, spunând sau gândind ceea ce sunt pe cale să spun sau să gândesc?