1 Tesaloniceni 4:9

Versetul 9: „Iar despre dragostea frăţească nu aveţi nevoie să vă scriem, pentru că voi înşivă sunteţi învăţaţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii.“

După ce Pavel relatează în versetele 1-8 despre tema sfinţeniei în viaţa practică, trece la o altă tematică mai plăcută şi acum scrie despre dragostea frăţească. Aici nu trebuia să spună multe. Nici măcar nu era necesar să scrie despre aceasta, pentru că ei au fost învăţaţi direct de Dumnezeu să se iubească unii pe alţii. Şi acest lucru îl făceau. Ei Îl iubeau pe Dumnezeu şi îi iubeau şi pe fraţi. Acest lucru l-a simţit şi Pavel, deşi a fost doar puţin timp la ei.

Iubirea de fraţi este o urmare firească a naturii noi, pe care Dumnezeu ne-a dat-o. Această natură nouă nu poate face altceva, decât iubi. Apostolul Ioan scrie: „Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că îi iubim pe fraţi. Cine nu îl iubeşte pe fratele rămâne în moarte“ (1 Ioan 3.14). Urmările vieţii noi se arată imediat prin faptul că îi iubim pe fraţi. Dacă în zilele noastre trebuie să vorbim mult despre dragostea de fraţi, atunci aceasta este o dovadă că lucrurile nu stau bine. Dragostea de fraţi este de fapt un lucru de la sine înţeles.