1 Tesaloniceni 4:3

Versetul 3: „Pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu: sfinţenia voastră, ca să vă feriţi de curvie.“

Din nou Pavel arată clar că nu este vorba despre părerea sau despre voia sa. Sfinţenia noastră practică este voia lui Dumnezeu. Cât de plăcut este gândul acesta despre voia lui Dumnezeu Mântuitorul nostru, ca toţi oamenii să fie mântuiţi (1 Timotei 2.4)! Dar oare suntem conştienţi că voia Sa este să trăim o viaţă sfântă? În aceste puţine versete, Pavel apelează la Dumnezeu (4.3, 7-8), la Domnul Isus (4.1-2,6) şi la Duhul Sfânt (4.8). Toată Dumnezeirea este preocupată să ne aducă într-o stare de sfinţenie practică.

În capitolul 3.13 am văzut deja deosebirea dintre poziţia noastră, în care Dumnezeu ne-a adus ca sfinţi şi preaiubiţi, şi starea practică, ce trebuie să corespundă cu poziţia. Aici este din nou vorba despre starea practică. Sfinţenia este în acest sens un proces de sfinţire, o dezvoltare spirituală. Este bine să vedem această deosebire. Sfinţenia practică este un proces care durează toată viaţa noastră. La fel este şi cu dreptatea. Noi suntem îndreptăţiţi în ce priveşte poziţia noastră. Dumnezeu ne-a dat dreptatea Sa, deoarece Domnul Isus a murit pe cruce. Dar consecinţa practică este că noi trebuie să trăim de acum înainte în dreptate, lucru care înseamnă că viaţa noastră trebuie să fie în deplină concordanţă cu dreptatea lui Dumnezeu (a se vedea de exemplu 1 Petru 2.24). Sfinţenia este un proces de maturizare spirituală. Toată viaţa învăţăm de ce lucruri trebuie să ne curăţim şi în faţa cui trebuie să ne sfinţim. Noi vom cunoaşte caracterul acestei lumi, de care trebuie să ne despărţim, şi vom vedea tot mai desluşit, cine este Dumnezeu, către care ne îndreptăm. Sfinţenia practică are de-a face cu acest pământ. Ea este în strânsă legătură cu venirea Domnului şi este o pregătire morală pentru revenirea Sa. De fapt, şi apostolul Petru aduce umblarea noastră sfântă în legătură cu venirea Domnului, el chiar extinde aria şi vorbeşte despre ziua Domnului (adică starea veşnică). El scrie: „Toate acestea deci urmând să fie descompuse, ce fel de oameni trebuie să fiţi voi, în purtare sfântă şi evlavie, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu“ (2 Petru 3.11-12). Cât de importantă este această încurajare pentru sfinţenia noastră practică! Noi nu putem conştientiza suficient de mult, cât de importantă este o umblare sfântă. Când Domnul Isus era cu puţin timp înainte de moartea Sa pe cruce, a spus: „Sfinţeşte-i în adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul“ (Ioan 17.17).

Există în vieţile noastre ca oameni credincioşi multe puncte slabe, pe care diavolul vrea să le folosească, pentru a produce nelegiuire. În acest sens, el încearcă să ne convingă cât de nevinovate sunt toate aceste lucruri. La tesaloniceni exista pericolul mare de a considera curvia ca ceva normal. De aceea Pavel adaugă: „ ...să vă feriţi de curvie.“ Nu trebuie să uităm că ei trăiau în Grecia antică, unde era desfrâu şi imoralitate. Politica, literatura şi în mod deosebit religia promovau chiar acest păcat. Idolii lumii păgâne erau în legătură cu practici imorale. Numai în templul păgân din Corint (de acolo a scris Pavel această epistolă) erau 3.000 de prostituate religioase, care stăteau la dispoziţia vizitatorilor templului. Tesalonicenii credincioşi crescuseră în acest mediu. Ei au fost influenţaţi de aceste lucruri; de aceea era firesc, ca şi acum, după ce se pocăiseră, să nu vadă că era ceva primejdios în acele lucruri. De aceea Pavel a vrut să le arate cât mai explicit, cât de important este să se ferească de curvie.

Nu este oare tot aşa de importantă şi pentru noi această avertizare? Desigur, de-a lungul secolelor, creştinismul a avut (cel puţin în exterior) o influenţă asupra oamenilor din Europa, aşa încât curvia nu s-a promovat în mod oficial. Dar unde ne aflăm astăzi? Lumea care ne înconjoară este imorală şi noi suntem în primejdie să privim aceasta ca pe un lucru minor, dar care stă în contradicţie cu sfinţenia lui Dumnezeu. De aceea avem această avertizare clară: „ ...să vă feriţi de curvie.“Curvia vine din pofta cărnii. În Galateni 5.19, unde sunt enumerate faptele cărnii, curvia este menţionată mai întâi. Înţelesul cuvântului este extins. Prin cuvântul grecesc (porneia) se înţelege un „raport sexual nepermis“. Este deci vorba despre orice necurăţie sexuală. Plăcerea sexuală este o armă pe care satan o foloseşte pentru a ne duce la cădere. Acestor atacuri putem să ne opunem doar abţinându-ne şi fugind. Trebuie să facem ca Iosif, atunci când soţia lui Potifar a căutat să-l ademenească. Relatarea din Geneza 39 ne arată cele trei caracteristici ale comportamentului lui Iosif, de la care putem învăţa. El a refuzat-o, el n-a ascultat-o şi a fugit (versetele 8, 10, 12).