Versetul zilei

Orice binefacere și orice dar desăvârșit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la Care nu există schimbare sau umbră de mișcare.

Iacov 1:17 (NTR)

1 Tesaloniceni 4:17 (E. A. Bremicker)

de E. A. Bremicker - 09 Ianuarie 2017

1 Tesaloniceni 4:17

  Versetul 17: „Apoi noi cei vii, care rămânem, vom fi răpiţi în nori împreună cu ei, pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi întotdeauna împreună cu Domnul.“

  Imediat după ce cei adormiţi în Domnul vor fi înviaţi, noi, cei vii, vom fi răpiţi împreună cu ei. Acest fapt este „clipa, clipeala de ochi“ despre care se vorbeşte 1 Corinteni 15.52. Cei adormiţi vor fi înviaţi, putrezirea îmbrăcându-se în neputrezire, iar cei vii vor fi transformaţi, ceea ce este muritor îmbrăcându-se în nemurire (1 Corinteni 15.53-54). Împreună Îl vom întâmpina pe Domnul. Această expresie se găseşte de trei ori în Noul Testament şi înseamnă ad litteram: „a ieşi cuiva în întâmpinare, pentru a merge apoi împreună cu el“.- În Matei 25.1 fecioarele au ieşit în întâmpinarea mirelui, ca să meargă cu el la nuntă.- În Fapte 28.5 fraţii au venit în întâmpinarea lui Pavel, ca apoi să meargă împreună cu el.- Aici (1 Tesaloniceni 4) mergem în întâmpinarea Domnului, ca să rămânem apoi la El.Noi vom fi „răpiţi“. Acest cuvânt mai poate fi tradus cu „a fura“, „a smulge“ sau „a lua cu sine“. În acest cuvânt este cuprins gândul cu privire la o îndepărtare sau ducere cu sine prin utilizarea neaşteptată a forţei. Aşa va fi când împreună vom părăsi acest pământ. O forţă puternică - care poate să fie numai una dumnezeiască - se va descoperi la răpire. Ca oameni supuşi o viaţă întreagă legilor naturii, vom părăsi într-o clipă acest pământ, fără ca vreo putere să ne poată reţine.Ce mângâiere puternică avem în cuvintele: „împreună cu ei“! Aici, pe pământ, adormirea unui credincios înseamnă despărţire şi ca urmare durere. Această despărţire va fi biruită o dată pentru totdeauna la venirea Domnului Isus. Glasul Domnului ne va uni iarăşi. Împreună vom fi răpiţi în întâmpinarea Sa, ca să-L vedem.Noi vom fi răpiţi „în nori“. Unii cercetători ai Bibliei sunt de părere că este vorba despre norul gloriei, care i-a acoperit pe ucenici pe muntele schimbării la faţă, dar acest gând este mai puţin probabil, deoarece scena de pe munte este o imagine a Împărăţiei de o mie de ani. Aici trebuie mai degrabă să ne gândim la norii naturali ai cerului. În acelaşi fel S-a înălţat la cer Domnul Însuşi, iar noi trebuie să-i fim asemenea în toate. Fie că vom fi schimbaţi sau vom învia din morţi, noi toţi vom fi ridicaţi în nori. El S-a înălţat în nori şi astfel vom fi la El pentru totdeauna.Dar nu se aminteşte numai de nori, ci şi de văzduh. Este o răpire „în văzduh“. Acolo Îl vom întâlni prima dată. Conform textului din Efeseni 2.2, satan este căpetenia autorităţii văzduhului. Văzduhul este domeniul forţelor şi domniilor satanice. Satan este acolo. Domnul a ales tocmai această sferă de acţiune, ca să ne întâmpine. Ce măreaţă descoperire a puterii Sale vedem aici! Pe cruce, El l-a biruit pe diavolul şi i-a furat prada. Acest fapt este subliniat încă o dată aici. Satan nu mai are nicio putere asupra noastră.Răpirea noastră nu are ca ţel nici norii, nici văzduhul. Ţelul nostru este Domnul. El ne vine în întâmpinare, ca să ne ia la El, deoarece ne iubeşte cu o iubire eternă. „Şi astfel vom fi întotdeauna împreună cu Domnul.“ Aceasta este împlinirea speranţei noastre, aceasta este eterna noastră nădejde. Chiar dacă vom avea un loc în Împărăţia viitoare peste acest pământ, totuşi acest lucru nu este de o valoare de prim rang şi nici lucrul cel mai important. Nu, nicidecum! Hotărâtor pentru noi este faptul că vom fi la Domnul. Ce va fi acea întâlnire cu El, când Îl vom vedea prima dată faţă în faţă!Acum Domnul este Cel pe care Îl iubim, deşi încă nu L-am văzut (1 Petru 1.8). Acum, Domnul este Cel în care noi credem, dar atunci credinţa va sfârşi şi va fi înlocuită de cele ce le vom vedea. Atunci vom vedea realitatea. Da, Îl vom vedea aşa cum este. Ce bucurie, ce fericire! Niciodată nu va mai fi despărţire. Veşnic vom savura dragostea Lui. În Vechiul Testament avem o pildă frumoasă în acest sens. În Geneza 24, robul lui Avraam a dus-o pe Rebeca la Isaac. Ea este aici o pildă despre Adunare şi Isaac o pildă despre Domnul Isus.El a condus-o în cortul său şi a iubit-o. Această dragoste, pe care noi azi deja o cunoaştem, o vom putea atunci savura fără nicio îngrădire. Răspunsul nostru va fi o eternă adorare.