1 Tesaloniceni 4:15

Versetul 15: „Pentru că vă spunem aceasta prin Cuvântul Domnului, că noi, cei vii, care rămânem până la venirea Domnului, nu o vom lua nicidecum înaintea celor care au adormit.“

Deja realitatea din versetul 14, că Dumnezeu va aduce înapoi cu El pe cei care au adormit în Isus, a putut fi o mângâiere şi încurajare pentru cei din Tesalonic. Dar Duhul Sfânt nu se mulţumeşte numai cu aceasta, ci le dă lor şi nouă alte amănunte cum este posibil, ca noi toţi să venim cu Domnul Isus. Aceste amănunte sunt relatate în versetele 15-18.

Pe drept, aceste versete sunt puse într-o paranteză, deoarece gândul principal este întrerupt aici. De fapt, aici este vorba despre venirea Domnului Isus pe pământ, adică este vorba de ziua Domnului şi de întemeierea Împărăţiei, care stă în legătură cu această venire. Această frază intercalată este nu numai foarte importantă şi plină de învăţătură, dar ea conţine şi foarte multă mângâiere, pentru că ne arată condiţia în care revenim cu Domnul Isus pe pământ. Deci înainte ca noi (adică toţi sfinţii împreună cu El) să apărem pe pământ, El va împlini profeţia pe care a făcut-o în Ioan 14.3 şi ne va lua la El în glorie. În capitolul 3, versetul 13, apostolul ne arată că Domnul va veni cu noi pe pământ; în capitolul 4, versetele 15-18, ne clarifică faptul că Domnul va veni mai înainte să ne ia la El (cei adormiţi şi cei vii). De aceea ne vorbesc aceste versete atât de categoric; să-L aşteptăm pe Domnul din cer!

Dintre multe texte ale Cuvântului lui Dumnezeu, care vorbesc despre venirea Sa, numai puţine vorbesc despre răpirea credincioşilor. Cele mai multe texte tratează arătarea Sa pe pământ (începând cu profeţia lui Enoh, Iuda 14-15). Trei texte vorbesc în mod deosebit despre răpire. Dar învăţăturile acestor trei texte rezultă de fapt dintr-o problemă deosebită. Textele sunt:- Ioan 14.1-4: aici Însuşi Domnul Isus le dă un răspuns ucenicilor înfricoşaţi. El ne dă un principiu, dar nu oferă amănunte.- 1 Corinteni 15: aici Pavel le dă un răspuns celor care tăgăduiesc învierea. El arată în mod explicit cum este posibil ca oameni care trăiesc pe pământ să intre în gloria cerească, adică să primească un trup de slavă prin înviere (a se compara cu Filipeni 3.20-21).- 1 Tesaloniceni 4.15-18: aici Pavel dă un răspuns la nesiguranţa şi îngrijorarea tesalonicenilor. El le arată că credincioşii adormiţi şi cei vii vor fi răpiţi deodată de Domnul.

Importanţa acestei învăţături este subliniată prin cuvintele: „vă spunem aceasta prin Cuvântul Domnului“. Ceea ce urmează nu găsim în Vechiul Testament (acolo avem multe texte referitoare la ziua Domnului, dar nu referitoare le venirea Domnului pentru ai Săi). Nu este niciun indiciu spre un cuvânt al Domnului din Evanghelii, care să fie reluat aici. Pavel vrea să ne îndrepte privirea spre autoritatea în care el scrie aceste cuvinte, dar această expresie arată în mod deosebit că este vorba de o descoperire din partea Domnului. Pavel a primit o descoperire complet nouă. Ceea ce apostolul a auzit ne dăruieşte nouă (a se vedea şi 1 Corinteni 11.23 şi Efeseni 3.2). În 1 Corinteni 15.51 vorbeşte în legătură cu răpirea despre o taină: „Iată, vă spun o taină: nu toţi vom adormi, dar toţi vom fi schimbaţi într-o clipă, într-o clipeală de ochi.“ Folosirea cuvântului „taină“ indică spre faptul că acest adevăr a fost ascuns până atunci în Vechiul Testament, dar acum prin descoperire a fost făcut cunoscut.

În ceea ce priveşte expresia „la venirea“ am relatat pe larg anterior (a se vedea expunerea de la capitolul 2.19-20). Din context reiese că „venirea“ se referă la venirea pentru ai Săi. În acel moment vor exista pe pământ două grupe de oameni credincioşi. O grupă este formată din cei adormiţi, iar cealaltă din cei vii. Grupa celor adormiţi în Domnul se compune din credincioşi ai Vechiului Testament (de exemplu: Noe, Avraam, Iov, Moise, David etc.) şi din cei adormiţi în perioada actuală a timpului harului. Aceasta ne arată foarte clar că este mai bine să nu vorbim de răpirea Adunării, ci de răpirea credincioşilor, pentru că şi credincioşii din Vechiul Testament vor avea parte de această răpire.

În acest context, Pavel se identifică cu cei vii, deoarece spune „noi cei vii“. El aştepta zilnic venirea Domnului său (a se vedea Filipeni 3.20), dar pe de altă parte avea în vedere şi posibilitatea că va trece prin moarte şi înviere (a se vedea de exemplu: 2 Corinteni 4.14; Filipeni 1.22-25; 2.17). Aşa cum a procedat apostolul, aşa putem proceda şi noi. „Noi cei vii“ arată adevărata viaţă a nădejdii noastre. Contăm că Domnul poate veni în orice zi. De aceea Petru vorbeşte despre „o speranţă vie pentru care Domnul ne-a născut“ (1 Petru 1.3). Dar, pe de altă parte, suntem destul de realişti şi recunoaştem că putem adormi înainte de venirea Sa.

Să lăsăm în mâna Domnului din care grupă vom face parte. Cum lucrează El, este bine. Dar un lucru îl ştim cu siguranţă: cei vii nu vor avea un favor mai mare la venirea Sa. Ei vor trăi împlinirea speranţei lor, dar nu o vor lua înaintea celor adormiţi. Adevărul acesta ne este arătat de versetele care urmează.