1 Tesaloniceni 4:11

Versetul 11: „ ...şi să căutaţi cu stăruinţă să fiţi liniştiţi şi să vă vedeţi de ale voastre şi să lucraţi cu mâinile voastre, după cum v-am poruncit...“

În Evrei 13.1 citim: „Dragostea frăţească să rămână.“ Există riscul ca dragostea frăţească să se răcească treptat. Acest risc era şi la cei din Tesalonic. De aceea Pavel în versetul de mai sus doreşte să-i avertizeze. De aceea el indică spre două pericole:

Primul pericol era că tesalonicenii se amestecau în treburile altor oameni şi erau mai preocupaţi cu fraţii, decât cu ei înşişi. Desigur, trebuie să avem un interes sănătos unii pentru alţii, dar dacă ne uităm prea mult la ceea ce fac alţii, dragostea frăţească poate suferi din această cauză. Să nu judecăm la fraţii noştri ceea ce fac, şi nici motivele lor. Acest lucru nu înseamnă că tolerăm răul. Nu în această direcţie a scris apostolul. Pavel vrea să ne avertizeze cu privire la pericolul de a ne amesteca în lucruri care nu ne privesc.

Al doilea pericol consta în faptul că erau unii între tesaloniceni care foloseau abuziv dragostea fraţilor lor trăind pe seama acestora. Probabil, la început aceasta nici măcar nu se făcea cu intenţii rele. Unii dintre ei erau aşa de ocupaţi cu venirea Domnului, încât au încetat să mai lucreze pentru a-şi câştiga existenţa. De aceea Pavel îi îndeamnă să lucreze cu mâinile lor.

În a doua epistolă, Pavel revine la acest subiect. El scrie: „Pentru că auzim că unii umblă în neorânduială între voi, nelucrând deloc, dar ocupându-se de toate. Dar unora ca aceştia le poruncim şi îi îndemnăm, în Domnul Isus Hristos, ca, lucrând paşnic, să-şi mănânce pâinea lor“ (2 Tesaloniceni 3.11-12). Gândul la venirea Domnului să nu ne facă leneşi în lucrările zilnice care le avem de rezolvat. Din contră, să ne străduim să ne îndeplinim toate datoriile. Chiar dacă am şti că Domnul ar veni mâine, astăzi să ne îndeplinim lucrul nostru normal.

Experienţa ne arată că în general nu este potrivit să evocăm temeiuri duhovniceşti pentru a nu munci cu mâinile noastre. Există desigur şi excepţii, de exemplu dacă cineva este activ complet în lucrarea Domnului. Dar dacă nu suntem mulţumiţi cu locul de muncă, nu putem să ne dăm demisia şi să aşteptăm să ne întreţină fraţii. Dragostea frăţească va avea de suferit. Dumnezeu doreşte ca noi să fim fideli şi în profesia noastră, la locul de muncă. În 1 Timotei 5.8 citim în alt context: „Iar dacă cineva nu îngrijeşte de ai săi şi mai ales de cei ai casei, a tăgăduit credinţa şi este mai rău decât un necredincios.“ Această temelie divină să n-o uităm.