1 Tesaloniceni 4:10

Versetul 10: „Pentru că şi faceţi aceasta faţă de toţi fraţii din întreaga Macedonie. Dar vă îndemnăm, fraţilor, să prisosiţi şi mai mult...“

Ioan scrie: „Copilaşilor, să nu iubim cu cuvântul, nici cu limba, ci în faptă şi în adevăr“ (1 Ioan 3.18). A vorbi despre dragostea frăţească este un lucru, iar a exercita dragostea de fraţi este cu totul altceva. Dragostea de fraţi nu se arată prin faptul că vorbim despre ea, ci ea se arată în fapte şi în adevăr. Aşa era la cei din Tesalonic. Ei îi iubeau pe fraţi şi nu numai pe cei din mărturia locală, ci pe toţi din Macedonia. Oare se poate spune şi despre noi aşa ceva?

Dar totuşi, Pavel mai adaugă: „Dar vă îndemnăm, fraţilor să prisosiţi şi mai mult.“ Oare nu era totul în ordine? Desigur, dar dacă este vorba de dragostea frăţească, întotdeauna ea poate să crească şi să se înmulţească. În versetul 1, tesalonicenii au fost sfătuiţi să prisosească în sfinţenia practică, pe când aici se face apel la dragostea frăţească. În amândouă domeniile putem fi conduşi mai departe. La fel era şi cu cei din Filipi. Pavel ştia că ei practicau dragostea frăţească şi totuşi le-a scris: „Şi aceasta mă rog, ca dragostea voastră să prisosească tot mai mult şi mai mult în cunoştinţă şi în orice pricepere“ (Filipeni 1.9). În dragostea frăţească nu poţi niciodată să atingi nivelul maxim. Legăturile dragostei frăţeşti pot fi aprofundate tot mai mult.