Versetul zilei

„Să-ți respecți tatăl și mama“ este prima poruncă însoțită de o promisiune „ca să-ți fie bine și să ai viață lungă pe pământ!“.

Efeseni 6:2-3 (NTR)

1 Tesaloniceni 3:8 (E. A. Bremicker)

de E. A. Bremicker - 09 Ianuarie 2017

1 Tesaloniceni 3:8

Versetul 8: „Pentru că acum trăim, pentru că voi staţi tari în Domnul.“

Şi celor din Filipi, Pavel le scrie: „De aceea, fraţii mei preaiubiţi şi doriţi... staţi tari în Domnul“ (Filipeni 4.1). Având în vedere ispitele duşmanului şi necazurile pe drumul credinţei, era foarte important pentru tesaloniceni să stea tari în Domnul şi să-şi pună toată încrederea în El. Pavel nu aştepta să stea tari în propria lor putere sau în înţelepciunea lor, ci dorea să stea tari în Domnul. Aceasta înseamnă că în orice situaţie aştepţi totul de la El. Dacă vom căuta în noi înşine sau la alţii ajutor, atunci vom greşi profund şi vom fi dezamăgiţi. Numai Domnul Isus nu ne va dezamăgi niciodată.

Pavel a aflat de la Timotei că ei stăteau tari în Domnul. În ciuda tuturor atacurilor lui satan, ei au rămas neclintiţi în credinţă. Prin aceste veşti, apostolul a fost încurajat şi a exclamat această bucurie în cuvintele: „acum trăim“. Alţi traducători ai Bibliei au redat acest sentiment astfel: „noi am reînviat“ sau „acum avem curajul să trăim din nou“. Pavel a avut parte de multe decepţii în viaţa sa. El a suferit mult când a văzut că unii credincioşi nu stăteau tari în Domnul. De aceea, de multe ori era dezamăgit şi trist. Dar ceea ce a auzit despre tesaloniceni, l-a înviorat şi i-a dat curaj.

Oare nu este o încurajare pentru orice slujitor al Domnului, când vede că Domnul dă binecuvântare peste lucrarea Sa şi oamenii vin la credinţă? Dar oare să ne mulţumim numai cu faptul că oamenii vin la mântuire? Voia Domnului este ca noi să creştem în credinţă şi să fim tari în El. Să nu uităm niciodată acest adevăr în slujba pentru El! Slujba evanghelistică este importantă, dar slujba pentru cei credincioşi trebuie să urmeze imediat. Aşa era la Pavel. Acţiunea evanghelistică era exemplară, dar nu uita niciodată slujba de păstorire spre folosul credincioşilor. Nu numai prin epistolele sale, ci şi în timpul călătoriilor sale avea pe inimă încurajarea credincioşilor. În Fapte 16.5 citim: „Adunările deci erau întărite în credinţă (slujba pentru credincioşi) şi creşteau la număr în fiecare zi (slujba evanghelistică).“