1 Tesaloniceni 3:12

Versetul 12: „Iar pe voi, Domnul să vă facă să sporiţi şi să prisosiţi în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, după cum facem şi noi faţă de voi.“

Relaţia lui Pavel cu cei din Tesalonic era caracterizată de dragoste, şi el dorea ca această dragoste să caracterizeze şi relaţia lor unii cu alţii. Cât de important este ca aceste relaţii reciproce să fie în ordine! Aceasta se face în primul rând prin dragostea reciprocă şi în al doilea rând prin dragostea faţă de toţi. Domnul Isus Însuşi ne-a dat dragostea ca o poruncă, când a spus ucenicilor: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că Îmi sunteţi ucenici, dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii“ (Ioan 13.34, 35). Către cei din Colose, Pavel scrie: „Peste toate acestea, îmbrăcaţi dragostea, care este legătura desăvârşirii“ (Coloseni 3.14). Prin această legătură suntem uniţi unii cu alţii, iar acest lucru trebuie să fie vizibil. Nu este vorba numai despre o „părtăşie a dragostei“, ci despre o „mărturie a dragostei“. Să le arătăm oamenilor pierduţi că îi iubim şi că pentru noi este importantă mântuirea sufletului lor nemuritor. Un autor a scris cândva: „Dragostea (agape) este cuvântul caracteristic al creştinismului.“ Cu aceste cuvinte s-a spus mult despre acest adevăr profund.