1 Tesaloniceni 3:10

Versetul 10: „Rugându-ne nespus de mult, noapte şi zi, ca să vă vedem faţa şi să împlinim ce lipseşte credinţei voastre.“

În capitolul 2.9, Pavel le aminteşte tesalonicenilor că lucrase noapte şi zi, ca să nu fie nimănui o povară. Aici însă le spune că s-a rugat pentru ei noapte şi zi. Pentru Pavel, rugăciunea nu era o obligaţie, ci era o stare de inimă. Nimeni nu poate sta întreaga zi şi întreaga noapte pe genunchi. Lucrul acesta nici nu-l aşteaptă Domnul de la noi. Dar El doreşte să fim caracterizaţi de dependenţă faţă de Domnul. Aşa a fost la Pavel. Mai departe ni se spune că el nu doar se ruga, ci stăruia în rugăciunile sale pentru fraţi şi acest lucru îl făcea „nespus de mult“. Este o expresie pe care o găsim şi în Efeseni 3.20 şi în 1 Tesaloniceni 5.13. Se mai poate traduce: „mult de tot“ sau „revărsându-se peste limită“. În acest mod se ruga Pavel.Cum ne rugăm noi? Este pentru noi rugăciunea un obicei pe care-l îndeplinim din obligaţie? Sau este mai mult? Ne rugăm unii pentru alţii, stăruim în rugăciune unii pentru alţii, pentru copiii noştri, pentru familiile noastre, pentru cei din adunarea locală, pentru alţii cu care suntem uniţi? În capitolul 5.17, tesalonicenii sunt îndemnaţi să se bucure întotdeauna şi să se roage neîncetat. Acest lucru Pavel îl trăia în mod practic, şi astfel este şi pentru noi un îndemn demn de urmat.

El dorea să împlinească ceea ce lipsea credinţei lor. În context, cuvântul „credinţă“ nu se referă la puterea credinţei, nici la încrederea credinţei. De acestea nu duceau lipsă. Ceea ce le lipsea era învăţătura despre adevărurile creştine. El le-a vorbit aici despre avuţia creştină. Unele lucruri le-a spus când a fost la ei, dar mai existau multe lucruri pe care ei nu le ştiau. Aceste lucruri a dorit să le împlinească. Aceasta înseamnă aici a completa, a aduce lămuriri. De aceea dorea să-i vadă pe tesaloniceni. El n-a dorit să le scrie totul pe hârtie, ci a dorit să meargă personal la ei şi să-i înveţe. Totuşi, erau unele lucruri care erau foarte importante, care nu permiteau amânare până ajungea la ei şi de aceea le-a scris această epistolă, care conţine învăţături preţioase despre venirea Domnului (capitolul 4).