1 Tesaloniceni 3:1

Versetul 1: „De aceea, nemairăbdând, am gândit că ar fi bine să fim lăsaţi singuri în Atena.“

De la Tesalonic, Pavel a călătorit mai întâi la Bereea. Dar şi acolo, iudeii i s-au împotrivit, încât a trebuit să părăsească cetatea şi să meargă la Atena. Tovarăşii lui de călătorie, Timotei şi Sila, au mai rămas în Bereea, urmându-l mai târziu pe apostol (Fapte 17.10-15). În Atena a primit informaţia că au fost intensificate prigonirile în Tesalonic şi era foarte îngrijorat pentru aceşti credincioşi tineri. De aceea l-a trimis din Atena pe Timotei la ei. El însuşi a plecat la Corint, unde s-a întâlnit cu Timotei (Fapte 18.5).

În 1 Corinteni 13.5 scrie corintenilor: „Dragostea nu caută foloasele sale.“ Exemplul practic al acestor cuvinte îl găsim aici. Dragostea lui Pavel faţă de tesaloniceni l-a făcut să se lipsească pentru scurt timp de Timotei. El însuşi nu putea să meargă, dar dragostea a găsit o cale pentru încurajarea tesalonicenilor. El nu se gândea la el, ci la alţii. Desigur, nu era uşor să renunţe la Timotei, pentru că în Atena avea nevoie de el, datorită multelor activităţi şi a împrejurărilor dificile de acolo. Dar dragostea sa pentru aceşti tineri creştini din Macedonia era mai tare decât orice piedică, pe care o ridica duşmanul. De aceea a preferat „să fim lăsaţi singuri în Atena“. El cunoştea împrejurările grele ale tesalonicenilor şi prigoana lor. Dar el ştia că în ceea ce priveşte starea duhovnicească erau copii, care aveau nevoie de încurajare şi învăţătură. Expresia „lăsaţi singuri“ descrie singurătatea şi părăsirea, dar el a luat asupra sa cu plăcere aceste împrejurări.