1 Tesaloniceni 2:8

Versetul 8: „Astfel, plini de dragoste pentru voi, ne găseam plăcerea să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci şi propriile noastre vieţi, pentru că ne eraţi preaiubiţi.“

Aici întâlnim o altă expresie a dragostei de mamă, pe care o avea Pavel pentru aceşti credincioşi. El a dorit să le vestească nu numai Evanghelia, ci era dispus să-şi dea chiar şi viaţa pentru ei. „Să vă dăm propriile noastre vieţi“ stă în contradicţie cu cei ce vestesc Evanghelia pentru un câştig mârşav. Astfel de oameni nu sunt gata să-şi jertfească viaţa pentru alţii, ci, din contră, ei se gândesc numai la avantajele lor.

Acest verset ne arată că Pavel era atât evanghelist, cât şi păstor între tesaloniceni. Vestirea Evangheliei este în primul rând lucrarea evanghelistului, iar a-şi da propria viaţă este adevărata slujbă a păstorului. Pavel le unea pe amândouă şi de aceea era un urmaş al Domnului. La Domnul găsim această lucrare într-un chip desăvârşit. El spune: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi“ (Ioan 10.11). Niciodată Pavel nu putea să săvârşească ispăşirea păcatelor, cum a făcut-o Domnul, dar el era gata să-şi dea viaţa pentru credincioşii din Tesalonic dacă era nevoie.

Pavel era plin de dragoste pentru tesaloniceni. Această expresie o găsim în Noul Testament numai aici. Expresia poate fi tradusă şi astfel: „dragoste scumpă pentru voi“. Probabil, cititorii, în mod deosebit acei misionari activi pentru Domnul în câmpurile de misiune, pot să înţeleagă ce a dorit apostolul să exprime aici. Motivul pentru toate lucrurile este dragostea: „pentru că ne eraţi preaiubiţi“. Ce legătură strânsă de dragoste între apostol şi tesaloniceni! Cunoaştem această legătură strânsă între noi şi fraţii care sunt aproape sau departe? Oare este dragostea motivul slujirii şi al acţiunii noastre?