1 Tesaloniceni 2:3

Versetul 3: „Pentru că îndemnul nostru nu era din rătăcire, nici din necurăţie, nici în înşelăciune.“

După cuvintele introductive din versetele 1 şi 2, Pavel începe să descrie detaliat modul său de lucru. În versetele 3 până la 6 observăm mai întâi latura negativă, adică ni se spune ceea ce nu au fost Pavel şi colaboratorii săi, respectiv ceea ce nu au făcut. De la versetul 7 avem latura pozitivă a lucrurilor, în care ne sunt prezentaţi vestitorii Evangheliei şi lucrarea lor. Pavel enumeră şapte motive prin care nu era caracterizată lucrarea sa, şi anume:- nu era din rătăcire;- nu era nici din necurăţie;- nu era nici în înşelăciune;- nu ca să placă oamenilor;- niciodată cu vorbire linguşitoare;- nici cu lăcomie ascunsă;- nu a căutat glorie de la oameni.

Pavel nu a fost prigonit numai în exterior, ci se pare că au fost unii, care l-au discreditat şi între credincioşi, care i-au adus învinuiri pe nedrept. Acest lucru îl deducem din contextul acestui capitol. El avea de luptat pe diferite fronturi. Dar el nu avea nimic să-şi reproşeze. Motivele sale erau curate şi motivele sale erau sincere.

Şi astăzi, slujitorii Domnului se confruntă atât cu atacuri exterioare, cât şi cu atacuri din partea celor care caută motive false. Cât de important este să ne cercetăm continuu motivele, pentru ca nimeni să nu ne poată reproşa ceva pe drept.

În primul rând Pavel spune că îndemnul lor nu a fost din rătăcire. Rătăcire înseamnă aici a conduce conştient de cineva în eroare. Aceasta nu este modul de lucru al unui slujitor al lui Dumnezeu, ci acţiunea unui învăţător fals. Iuda vorbeşte despre astfel de oameni şi numeşte ca un semn caracteristic al lor faptul că s-au „dedat rătăcirii lui Balaam“ (Iuda 11). Şi apostolul Ioan vorbeşte despre astfel de oameni şi ne spune că au un „duh de rătăcire“ care este contrar duhului adevărului (1 Ioan 4.6). Sursa predicilor lui Pavel era Cuvântul lui Dumnezeu care nu este falsificat, care nu este o învăţătură rătăcitoare.

În al doilea rând, Pavel aminteşte necurăţia. El nu predica din necurăţie, ci trăia în sfinţenie şi curăţie personală. Rătăcirea şi necurăţia merg mână în mână, la fel ca învăţăturile false şi destrăbălările (a se compara cu Iuda 4 şi 2 Petru 2.18). Pavel învăţa adevărul lui Dumnezeu, iar necurăţia nu este niciodată în legătură cu acesta. Cuvântul lui Dumnezeu ne călăuzeşte întotdeauna la adevărată sfinţire şi niciodată spre contrariul adevărului. Multe religii păgâne leagă acea slujire a zeităţilor cu imoralitatea şi necurăţia. Dar şi la sectele moderne, care inundă ţările europene „creştine“, găsim adesea astfel de lucruri. O învăţătură care propagă imoralitatea nu poate să vină de la Dumnezeu.

În al treilea rând se vorbeşte despre înşelătorie. Cuvântul folosit în limba greacă pentru înşelătorie apare şi în 2 Corinteni 4.2, unde este tradus cu „falsificator“ sau „înşelător“. Pavel nu folosea Evanghelia ca o „momeală“, ca să-i înşele pe tesaloniceni, ci o predica ca să găsească în ea mântuire şi viaţă veşnică.