1 Tesaloniceni 2:12

Versetul 12: „ ...ca să umblaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăţia şi gloria Sa.“

Versetul ne arată conţinutul învăţăturii, pe care Pavel a dat-o tesalonicenilor. Apostolul nu era mulţumit numai cu faptul că tesalonicenii au venit la credinţă, ci a dorit să-i călăuzească mai departe şi să le fie de ajutor pentru viaţa lor ca oameni credincioşi. Acelaşi lucru este important şi pentru noi. Mulţi copii ai lui Dumnezeu se mulţumesc că sunt mântuiţi şi nu mai vin la judecată. Dar Dumnezeu nu este satisfăcut cu această stare. El doreşte să fim conduşi mai departe, doreşte ca noi să creştem. Acest verset ne arată, care este scopul lui Dumnezeu şi în viaţa noastră. Totodată acesta este important şi pentru înţelegerea epistolei. Învăţătura, pe care o dădea Pavel, poate fi rezumată în cuvintele: „să umblaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu care vă cheamă la Împărăţia şi gloria Sa“.

Primul lucru este „să umblăm într-un chip vrednic“. Cuvântul folosit în context pentru „umblare“ înseamnă „să ne deplasăm de colo până colo“. În mai multe locuri din Noul Testament este folosit acest cuvânt. Aceasta se referă de fapt la toată comportarea noastră în toate împrejurările vieţii noastre: vorbirea, gândirea, lucrările, sentimentele etc.

Cuvântul „vrednic“ are însemnătatea de „adecvat“. Tot comportamentul nostru trebuie să coincidă cu ceea ce mărturisim şi cu chemarea noastră.

Expresia „a umbla vrednic“ o găsim la Pavel menţionată de trei ori. De fiecare dată stă în relaţie cu caracterul respectivei epistole şi ne arată cu ce trebuie să fie în concordanţă comportamentul nostru.

În Filipeni 1.27 citim această expresie „a umbla vrednic“ pentru a patra oară. Dar în limba greacă avem un alt cuvânt, care ne îndreaptă gândul mai mult spre „comportarea noastră“.

În Coloseni 1.10, credincioşii sunt îndemnaţi să „umble vrednic de Domnul“. La ei era pericolul ca pe lângă Domnul să se ocupe de lucruri, despre care ei se gândeau că le va aduce prosperitate în viaţa de credinţă. Pavel le prezintă gloria Domnului şi le aminteşte că trebuie să umble în chip vrednic de El. Ei trebuiau să fie umpluţi de cunoaşterea voii Sale, pentru ca umblarea lor să fie în concordanţă cu vrednicia şi gloria Domnului.

În Efeseni 4.1, citim: „ ...să umblaţi într-un chip vrednic de chemarea cu care aţi fost chemaţi.“ Această chemare este descrisă pe larg în capitolul 2. Noi suntem chemaţi la un om nou, la un Trup, la familia lui Dumnezeu, la templul lui Dumnezeu, la locaşul Duhului lui Dumnezeu. Aceasta este învăţătura aşa cum o prezintă Dumnezeu, şi ea trebuie să se vadă în umblarea noastră. Să umblăm pe aceste meleaguri înalte şi preţioase ale adevărului!

În contextul epistolei către tesaloniceni suntem îndemnaţi să umblăm vrednic de chemarea la Împărăţia şi gloria lui Dumnezeu. Deci este vorba despre sfinţenia şi demnitatea lui Dumnezeu, pe care noi nu trebuie să le umbrim în umblarea noastră. El ne-a chemat la Împărăţia şi gloria Sa, şi acest lucru să se vadă la noi. Creştinul are parte de Împărăţia şi gloria lui Dumnezeu, iar comportamentul său trebuie să fie vrednic de o astfel de poziţie.

Chiar dacă expresia „Împărăţia lui Dumnezeu“ apare în epistolă numai aici, ea este foarte bine descrisă şi de aceea doresc să poposesc mai mult asupra acestui adevăr. Ce înţelegem prin Împărăţia lui Dumnezeu? Împărăţia lui Dumnezeu este tărâmul împărătesc al lui Dumnezeu, care i-a fost dat Domnului Isus ca Fiul Omului să-l conducă. Intenţia lui Dumnezeu este ca odată să-i dea Domnului Isus totul sub stăpânire.

Când Domnul va reveni pe pământ, această Împărăţie va fi ridicată în glorie şi putere, iar El o va lua în stăpânire. Aceasta este „ziua Domnului“ (de exemplu 1 Tesaloniceni 5.2; 2 Tesaloniceni 2.2). De fapt, şi în Vechiul Testament se vorbeşte de multe ori despre această „zi a Celui veşnic“, cum este numită acolo. Acum, Domnul Isus nu are în mod vizibil şi public această Împărăţie. Conform textului din Evrei 2.8, deja acum Îi sunt supuse toate lucrurile, dar nu le vedem astfel. În momentul actual, Domnul este încă Cel lepădat de lume. El a suferit când a venit pe pământ să-Şi ridice Împărăţia. Oamenii nu L-au vrut şi astfel nu a putut ridica Împărăţia. A fost lepădat şi aşa este şi astăzi. De aceea Împărăţia lui Dumnezeu are astăzi un caracter ascuns. Ea este vizibilă numai pentru cel ce crede.

Ce legătură avem noi cu această Împărăţie? Noi am fost chemaţi să facem parte din Împărăţie. Aceasta înseamnă că atunci când va veni Domnul Isus ca să-Şi instituie Împărăţia în glorie şi putere, noi vom domni împreună cu El. Aceasta va fi starea noastră în Împărăţia viitoare. Noi vom stăpâni şi vom conduce cu El din ceruri. Deja astăzi suntem în această Împărăţie, dar ea este ascunsă în faţa ochilor oamenilor. Timpul de domnie încă nu a venit.

La fel cum Domnul Isus este lepădat, tot aşa sunt lepădaţi şi cei care Îl recunosc ca Domn în vieţile lor. Împărăţia lui Dumnezeu în forma ei actuală este legată de suferinţe, aşa cum era şi la Tesalonic. Calea spre gloria viitoarei Împărăţii trece şi pentru noi prin suferinţe. Despre acest adevăr vorbeşte Pavel încă o dată în 2 Tesaloniceni. El scrie acolo: „ ...ca să fiţi socotiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi“ (2 Tesaloniceni 1.5). În Fapte 14.22 citim că Pavel îi îndeamnă pe ucenici: „ ...să stăruiască în credinţă şi spunând că prin multe necazuri trebuie să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu.“ Deci Împărăţia lui Dumnezeu este compusă din două faze: faza actuală, în care noi suntem lepădaţi de lume aşa cum este şi Domnul nostru şi în care trebuie să suferim, şi faza a doua, viitoare, în care noi vom domni şi stăpâni împreună cu El.

„Umblaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăţia Sa“ înseamnă: comportamentul nostru pe pământ este deja acum în concordanţă cu binecuvântările Împărăţiei viitoare. Să umblăm deja de acum pe acel nivel al Împărăţiei. Mai târziu, oamenilor nu le va fi greu să fie supuşii acestei Împărăţii şi să recunoască drepturile Împăratului. Astăzi este mai greu, dar avem şi bucurii nespuse. Tesalonicenii ne sunt un exemplu. Ei au primit Cuvântul lui Dumnezeu prin multe necazuri, dar şi cu bucuria Duhului Sfânt. Ei au suferit, dar au fost fericiţi în Domnul. Aşa va fi şi la noi, dar trebuie să remarcăm: cunoaştem puţin din aceste suferinţe din cauza umblării cu Domnul. De gândul la Împărăţia lui Dumnezeu ne leagă o responsabilitate ca ucenici ai Domnului Isus, ca deja de acum să-L recunoaştem ca Domn al vieţilor noastre.

Noi nu suntem chemaţi numai la Împărăţia lui Dumnezeu, ci şi la gloria Sa. Putem să ne amintim ceea ce Petru scria celor ce erau risipiţi: „Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat la gloria Lui eternă în Hristos Isus...“ (1 Petru 5.10). Chemarea noastră este într-adevăr gloria Tatălui, unde vom savura pe deplin şi desăvârşit părtăşia cu Tatăl şi cu Fiul. Putem să legăm acest gând frumos al gloriei lui Dumnezeu şi cu Împărăţia lui Dumnezeu, pe care am cercetat-o mai înainte. Aceasta ne duce la Apocalipsa 21, unde avem descrierea oraşului sfânt, Ierusalimul ceresc. Acel oraş este o imagine a Adunării în Împărăţia de o mie de ani. Caracteristica sa esenţială este: „având gloria lui Dumnezeu“ (Apocalipsa 21.11). Când oamenii timpurilor viitoare vor privi la Adunare (imaginea oraşului), atunci vor vedea gloria lui Dumnezeu. Gloria lui Dumnezeu se va reflecta în Adunare. La aceasta am fost chemaţi; dar să aşteptăm până vom fi glorificaţi? Nicidecum, deoarece tocmai acesta este gândul în epistola către tesaloniceni. Această glorie divină putem deja de acum să o reflectăm. Aceasta este responsabilitatea noastră în lumea cuprinsă de întuneric şi care nu vrea să ştie nimic de Dumnezeu. Noi nu avem voie să trăim sub acest nivel indicat de Cuvântul lui Dumnezeu.

Dumnezeu Însuşi ne pregăteşte în mod concret pentru această Împărăţie şi glorie divină. Deja astăzi trebuie să trăim conform acestui principiu şi să ne comportăm aşa cum o vom face cândva în viitor. Deşi păcatul caută să ne înfăşoare, să nu uităm că în puterea Duhului putem duce o viaţă prin care Dumnezeu să fie glorificat: „umblând într-un chip vrednic de Dumnezeu, care ne chemă la Împărăţia şi gloria Sa“.