1 Tesaloniceni 2:11

Versetul 11: „ ...după cum ştiţi, cum vă îndemnam pe fiecare dintre voi ca un tată pe copiii lui, şi vă mângâiam şi vă mărturiseam...“

În versetul 7 am văzut deosebirea dintre dragostea de mamă şi dragostea de tată. În acest verset ni se prezintă în ce constă dragostea unui tată în Hristos: el îndeamnă, mângâie şi mărturiseşte. În alte versete se spune că un tată şi mustră (disciplinează, de exemplu, Evrei 12.6-7), dar aici nu este vorba despre aşa ceva. Disciplinarea trebuie făcută când cineva este pe o cale greşită. Îndemnarea este latura pozitivă, ea ne arată calea cea bună, şi de aceasta avem nevoie întotdeauna. De mângâiere sau îmbărbătare avem nevoie, ca să acumulăm puteri noi. În sfârşit, slujba unui tată constă în mărturisirea Cuvântului lui Dumnezeu, adică în învăţarea şi educarea noastră.

Să nu neglijăm începutul frazei. Pavel nu i-a îndemnat pe toţi în general, ci a făcut-o individual: „Cum vă îndemnam pe fiecare dintre voi.“ Slujba de păstorire nu înseamnă numai predicarea Cuvântului, ci în primul rând ocuparea îndeaproape cu fiecare în parte. De aceea se poartă discuţii personale, pentru a putea răspunde la nevoile şi greutăţile fiecăruia în parte. Din afară, aproape nu se vede această slujbă, şi totuşi ea este importantă. Toţi oamenii, dar şi credincioşii sunt aşa de diferiţi şi au necesităţi atât de diferite, încât este nevoie de convorbiri personale cu fiecare în parte.

Suntem oare mulţumitori pentru astfel de fraţi care fac o asemenea slujbă şi se ocupă cu fiecare în parte, fraţi care ne îndeamnă, ne mângâie şi ne învaţă? Dumnezeu ne-a dat astfel de fraţi, iar noi trebuie să stimăm lucrarea lor. Dar să ne întrebăm, dacă nu ne-a dat Domnul şi nouă o astfel de lucrare. Pentru o astfel de lucrare nu este neapărat necesar să fim angrenaţi cu totul în lucrarea Domnului. Această slujbă poate fi realizată în adunarea locală. Cât de necesară este, mai ales în zilele noastre, o astfel de slujbă în adunările locale!