1 Tesaloniceni 2:10

Versetul 10: „Voi înşivă sunteţi martori, şi Dumnezeu de asemenea, cu câtă sfinţenie şi dreptate şi fără vină ne-am purtat faţă de voi, care credeţi.“

Aici se arată cu claritate că Pavel îi socotea pe tesaloniceni ca fiind credincioşi ai Domnului Isus. El îi numea „care credeţi“. Acest lucru ne uneşte. Credinţa era atunci baza legăturii intime care îl lega pe Pavel de acei credincioşi. Şi astăzi, credinţa este temelia relaţiilor noastre unii cu alţii.

Ceea ce Pavel a spus tesalonicenilor nu au fost vorbe goale, ci ei înşişi au putut să mărturisească acest adevăr. Şi Dumnezeu mărturisea acest lucru. Dumnezeu nu a văzut în primul rând slujirea, ci motivele slujbei. Deoarece motivele apostolului erau curate, putea să cheme pe tesaloniceni şi pe Dumnezeu ca martori pentru a doua oară.

Sunt amintite trei semnalmente, care s-au observat în slujba lui Pavel faţă de cei credincioşi. Comportamenul său a fost, în primul rând, sfânt şi curat. Se putea observa că el trăia despărţit de rău şi că era dedicat în întregime lui Dumnezeu. În al doilea rând, el era drept, ceea ce înseamnă că dădea fiecăruia ce era al lui. Nimeni nu-l putea învinui de ceva. În al treilea rând, era fără vină, ceea ce înseamnă că nu-şi făcea niciun reproş. Sfinţenia se referă la relaţia sa cu Dumnezeu; dreptatea se referă la relaţia care o avea cu credincioşii, iar fără vină se referă la comportamentul său faţă de sine.

Fiecare slujitor al Domnului (să facă Domnul să fim cu toţii!) este observat atât de lume, cât şi de fraţii săi. Slujitorul este expus atacurilor continue din partea lui satan. De aceea este foarte important să ne străduim să trăim în aşa fel, încât nimeni să nu ne poată reproşa ceva. Cea mai mare pagubă pentru lucrarea Domnului este atunci când comportamentul nostru este o pricină de poticnire pentru alţii. Pavel stă aici în faţa noastră ca un model demn de urmat, iar de la el putem să învăţăm.