1 Tesaloniceni 2:1

Versetul 1: „Pentru că voi înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi nu a fost zadarnică.“

Apostolul vorbeşte de opt ori în această epistolă despre tesalonicenii că ştiau ceva. El nu prezintă oarecare afirmaţii, ci se poate baza pe faptul că ei puteau confirma afirmaţiile sale. Ei ştiau cum venise el la ei, pentru că ei înşişi au fost martori ai acelor lucruri.

Această „venire“ la ei nu a fost zadarnică. Dumnezeu a binecuvântat slujba şi osteneala apostolului. „Zadarnic“ înseamnă „fără rost“ sau „fără rod“. La tesaloniceni nu a fost aşa. Predicarea Evangheliei nu a rămas fără urmări. Deja în capitolul 1.9, Pavel a vorbit despre „intrarea“ sa. Acolo stau în prim-plan rezultatele acestei intrări. Ei sau întors spre un Dumnezeu viu, ca să-i slujească şi să aştepte pe Fiul Său din ceruri. În capitolul 2 stă în prim-plan mai mult caracterul intrării sale.

Este o mare îmbărbătare în gândul acesta, că pentru Dumnezeu nu este nicio muncă zadarnică. În 1 Corinteni 3.6 ne este arătat că sarcina noastră este de a planta şi a uda. Dumnezeu dăruieşte creşterea şi roadele. Dacă El ne lasă să vedem roadele, atunci nu o face ca să ne mândrim, ci ca să ne antreneze tot mai mult în lucrarea Sa.