1 Tesaloniceni 1:6

Versetul 6: „Şi voi v-aţi făcut imitatori ai noştri şi ai Domnului, primind Cuvântul în mult necaz, cu bucuria Duhului Sfânt.“

După ce în versetul 3 au fost descrise semnele caracteristice interioare ale vieţii noi de credinţă la tesaloniceni (credinţa, dragostea şi nădejdea), acum în versetele 6-8 găsim semnele caracteristice exterioare. Ceea ce s-a petrecut în interior se vede şi în exterior.

Înainte de a privi mai îndeaproape aceste caracteristici exterioare, să aruncăm o privire la împrejurările în care se aflau destinatarii acestei epistole, pentru că primiseră Cuvântul. În capitolul 2.13 citim că ei au primit Cuvântul în inima lor „aşa cum este, în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu“. Aici este vorba mai mult despre situaţia exterioară ca urmare a îndreptării lor spre creştinism. Situaţia lor era marcată prin „mult necaz“ pe de o parte, iar pe de altă parte de „bucuria Duhului Sfânt“. Necaz şi bucurie – oare pot fi puse amândouă laolaltă? Da, fiindcă sunt semne caracteristice ale Împărăţiei lui Dumnezeu în faza ei actuală, tocmai aşa cum a propovăduit-o Pavel tesalonicenilor.

Şi pentru noi, Împărăţia lui Dumnezeu, aşa cum se prezintă astăzi, este marcată pe de o parte de necazuri, iar pe de altă parte de bucurie. Încă nu a venit timpul să domnim împreună cu Domnul. El este încă Cel lepădat, iar noi împărţim această lepădare cu Domnul. El a suferit, şi noi suferim împreună cu El. În Fapte 14.22 citim „că prin multe necazuri trebuie să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu“. În contextul nostru avem Împărăţia în faza ei viitoare, când vom domni cu El. Calea într-acolo este marcată de necazuri. Desigur, astăzi simţim puţin din aceste necazuri. Dar cel care stă alipit cu toată inima de Domnul nostru care a fost lepădat, va avea, cu siguranţă, şi astăzi necazuri. Principiul lui Dumnezeu este valabil pentru toate timpurile: „Toţi care doresc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi persecutaţi“ (2 Timotei 3.12).

Chiar dacă astăzi avem parte de suferinţă în Împărăţia lui Dumnezeu, pe de altă parte putem savura bucuria Duhului Sfânt. Bucuria este un semn marcant în Împărăţia lui Dumnezeu în putere şi glorie, aşa cum o găsim în multe citate ale Vechiului Testament. Creştinul nu trebuie să aştepte până când Împărăţia va fi instaurată în mod vizibil. El poate chiar acum să savureze această bucurie mare, în ciuda tuturor vicisitudinilor. Cu siguranţă, tesalonicenii au făcut acest lucru, iar noi putem învăţa de la ei.

La fel era şi la Pavel. El a trecut prin necazuri mari. El a suferit o prigoană aprigă, dar totuşi avea o bucurie adâncă în inima sa, o bucurie lucrată de Duhul Sfânt.

Să revenim la semnele caracteristice exterioare! Mai întâi găsim că tesalonicenii erau imitatori. „Şi voi v-aţi făcut imitatori ai noştri şi ai Domnului.“ Ei au devenit nu numai credincioşi, ci la ei se vedea acest lucru şi în practica vieţii lor. Ei au devenit imitatori sau urmaşi. Dar de ce aminteşte Pavel prima dată pe el şi colaboratorii săi şi apoi pe Domnul? Tesalonicenii nu L-au văzut niciodată pe Domnul. Ceea ce cunoşteau ei despre Domnul au aflat de la Pavel. Ei au auzit şi au văzut la Pavel aceste adevăruri. El se asemăna atât de mult cu Domnul său, încât tesalonicenii Îl urmau pe Domnul, când îl imitau pe Pavel.

Apostolul vorbeşte în multe texte din epistolele sale despre acest adevăr, că este un imitator al Domnului Isus, şi ne îndeamnă să facem acelaşi lucru. Condiţia pentru imitare este urmarea. Numai dacă mergem pe urmele Domnului Isus, putem învăţa de la El şi să devenim asemenea Lui. În Filipeni 2.5 este vorba despre gândirea noastră, deci despre modul în care gândim. „Pentru ca acest gând să fie în voi, care era în Hristos Isus.“ Petru vorbeşte de umblarea noastră şi ne îndeamnă să călcăm pe urmele Domnului Isus (1 Petru 2.21). Ambele sunt importante, şi lumea gândurilor, şi comportamentul nostru, iar în ambele trebuie să Se vadă Isus. Lucrarea Duhului Sfânt este ca să ne formeze asemenea chipului Domnului nostru. De aceea este necesar să ne preocupăm intensiv cu Domnul. Numai dacă Domnul stă zi de zi înaintea privirilor noastre şi Îl privim în toate amănuntele vieţii Sale pe acest pământ, putem deveni imitatori ai Săi.