1 Tesaloniceni 1:4

Versetul 4: „Ştiind, fraţi preaiubiţi de Dumnezeu, alegerea voastră.“

Să observăm cu câtă simpatie li se adresează apostolul! Îi nu-meşte „fraţi preaiubiţi de Dumnezeu“. În această expresie sunt cu-prinse bineînţeles şi surorile. Pavel ştia că tesalonicenii sunt iubiţi de Dumnezeu, iar acesta era un motiv suficient ca şi el să-i iubească.

Apostolul aminteşte cu mare siguranţă alegerea lor. În acest con-text, subiectul nu este adevărul alegerii în sine. Alegerea ne este ex-plicată în alte locuri, ca de exemplu în Efeseni 1.4. În acest text se spune foarte clar că el „ştia“ că ei sunt aleşi. Cum putea apostolul Pavel să ştie acest lucru? Când a venit cu Sila şi Timotei la Tesalonic, Pavel nu ştia pe cine alesese Dumnezeu din acel oraş. Pavel nu pu-tea să vadă în cartea vieţii şi nici nu citim despre o descoperire din partea lui Dumnezeu în acest sens. Dar Pavel a văzut viaţa tesaloni-cenilor şi roadele vieţii noi, a văzut modul de exteriorizare al credinţei, al dragostei şi al nădejdii. Acest fapt era suficient pentru ca să fie sigur că aceşti creştini erau aleşi de Dumnezeu.

Cuvântul folosit pentru „a şti“ arată că această ştiinţă nu este obţi-nută prin descoperire, ci prin observaţie. Pavel a putut să vadă din comportamentul lor că erau aleşi. Ei puneau în practică ceea ce au învăţat. De ce se ridică astăzi multe întrebări, dacă unul sau altul este sau nu om întors la Dumnezeu? Nu tocmai din cauză că nu arătăm suficient de clar de care parte ne aflăm? Dumnezeu doreşte ca să se vadă cu claritate în viaţa noastră că suntem copii ai Săi, că ne-a ales. Acest lucru se poate arăta şi astăzi ca şi atunci.