1 Tesaloniceni 1:2

Versetul 2: „Mulţumim întotdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi, amintind de voi în rugăciunile noastre.“

Apostolul era un om foarte ocupat. Dacă citim Faptele Apostolilor şi epistolele, remarcăm cât de mult a făcut acest bărbat. A călătorit, a pre-dicat, a muncit, a făcut vizite, a scris. Totuşi, era un om care avea tot-deauna timp să se roage. Rugăciunea avea în viaţa lui o mare valoare. El ştia cât de importantă este rugăciunea şi de aceea stăruia în ea.

Fără îndoială, Pavel s-a rugat şi pentru nevoile sale personale. Dar în prim-plan stătea rugăciunea pentru alţii. El îi purta pe toţi fraţii pe braţele rugăciunii. El s-a rugat pentru cei pe care îi cunoştea personal (de ex. tesalonicenii), dar s-a rugat şi pentru cei pe care nu-i cunoştea personal (de ex. colosenii). Tematicile rugăciunii lui Pavel erau dife-rite, după cum vedem din epistolele sale. În fiecare caz, rugăciunile erau adecvate nevoilor acelor fraţi. Aici, Pavel are un motiv de mulţu-mire şi mulţumeşte. El putea să-i mulţumească întotdeauna lui Dum-nezeu pentru ei.

Oare putem învăţa şi noi ceva de aici? Cât de uşor suntem tentaţi să vedem partea negativă la fraţii noştri, ceea ce nu ne place şi pro-babil ne cauzează probleme! Criticăm cu uşurinţă, dar uităm foarte re-pede ce a făcut Dumnezeu în fratele sau sora noastră. Haideţi să în-cepem să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru fraţii noştri şi curând îi vom vedea într-o nouă lumină!

Pavel mulţumea pentru toţi. Nu a exclus şi nu a uitat pe niciunul. La fel era şi la filipeni. Pavel s-a putut ruga pentru ei cu bucurie (Fili-peni 1.4). El nu se ruga din când în când, ci „întotdeauna“. Aceasta înseamnă o lucrare continuă. Să ne obişnuim şi noi să ne rugăm pentru alţii!

În sfârşit, Pavel nu se ruga singur, ci Sila şi Timotei se rugau îm-preună cu el. Ei cunoşteau părtăşia rugăciunii între fraţi. Şi aceasta este o parte binecuvântată.