1 Ioan 4:11-21

Două fapte cu implicaţii nelimitate dezvăluie oamenilor dragostea divină: Hristos dându-Şi viaţa pentru noi (cap. 3.16) şi Dumnezeu trimiţându-Şi Fiul (cap 4.10). Şi acum această dragoste le este făcută cunoscut într-un al treilea mod: prin aceea că răscumpăraţii Domnului se iubesc unul pe altul. Astfel Dumnezeu este – sau ar trebui să fie – făcut vizibil (v. 12) de când Isus nu mai este pe pământ (Ioan 1.18). Nu este posibil să-L iubeşti pe Dumnezeu şi să nu-i iubeşti pe copiii Lui. Când cineva ne este într-adevăr drag, ne este la fel de drag tot ceea ce este legat de el. De exemplu, cineva care îşi iubeşte cu adevărat soţul sau soţia iubeşte şi familia lui sau a ei. Şi Dumnezeu nu Se mulţumeşte cu o dragoste în cuvinte (cap. 3.18). În această epistolă se repetă în mod constant expresiile „dacă zicem…“ (cap. 1.6,8,10), „cine zice…“ (cap. 2.4,6,9) şi „dacă zice cineva…“ (v. 20). Împreună cu apostolul putem spune: „Noi Îl iubim…“ (v. 19). Atunci s-o şi arătăm!În aceste versete am întâlnit: 1. dragostea pentru noi (v. 9): este mântuirea deja împlinită; 2. dragostea în noi (v. 12,15,16), turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt; 3. dragostea cu noi (v. 17), dându-ne siguranţa că în curând ne vom înfăţişa înaintea lui Dumnezeu. Astfel este activitatea desăvârşită faţă de noi a acestei dragoste divine!