1 Ioan 1:1-10

„Şi mărturisiţi şi voi – le spusese Domnul celor doisprezece – pentru că de la început sunteţi cu Mine“ (Ioan 15.27). Aceasta face aici apostolul Ioan, subiectul lui fiind viaţa veşnică, mai întâi „auzită“, apoi „văzută“ şi „pipăită“ în Fiul, acum transmisă celor care, prin credinţă, au primit dreptul de a fi copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1.12). Trebuie să facem distincţie între relaţia propriu-zisă cu bucuria şi relaţia numită comuniune. Prima este partea tuturor copiilor Tatălui. Cea de-a doua, numai partea acelora care umblă în lumină (v. 7). De la versetul 6 până la capitolul 2.2 ni se explică în ce fel poate fi întreţinută comuniunea şi cum poate fi restabilită dacă a fost întreruptă. Din partea lui Dumnezeu, o provizie inepuizabilă răspunde la toate nelegiuirile: sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui. Nu există păcat atât de mare, încât acest sânge scump să nu-l poată şterge. El curăţă orice păcat (v. 7b), orice nelegiuire (v. 9). Din partea noastră, un singur lucru ni se cere: mărturisirea completă a fiecărei greşeli pentru a obţine o iertare deplină (v. 9; Psalmul 32.5). Datoria mea cea mare a fost plătită de Altul şi Dumnezeu nu ar fi drept faţă de Înlocuitorul meu dacă ar cere să I se plătească din nou.