1 Împărați 9:24-28 - Fiica lui Faraon

În v. 24, fiica lui Faraon se suie „din cetatea lui David în casa pe care o construise Solomon pentru ea“. În relație cu casa pe care împăratul a construit Milo, citadela care de atunci a făcut parte din Ierusalim (2 Sam. 5:9; 1 Împ. 11:27; 2 Împ. 12:20; 1 Cron. 11:8; 2 Cron. 32:5).

Cartea 2 Cronici (8:11) ne spune despre scopul acestei schimbări de domiciliu că Solomon a spus: „Soţia mea nu va locui în casa lui David, împăratul lui Israel, pentru că locurile în care a intrat chivotul lui Yahve sunt sfinte“. Chivotul fusese întâi așezat în cetatea lui David (2 Sam. 6:12) și, după cum ne arată pasajul din 2 Cronici, chiar în casa împăratului. Din cetatea lui David sau Sion, Solomon a dus chivotul în templu. Dar soția dintre națiuni nu putea locui în locurile sfințite de prezența lui Yahve, a Dumnezeului legământului. Ea putea, fără-ndoială, avea parte de binefacerile legământului, putea fi chiar asociată cu cel care era pe pământ reprezentantul legământului, totuși se menținea o distanță. Legământul nu era pentru ea. În mileniu va fi o diferență între Israel și națiuni. Acestea vor primi binecuvântările numai prin intermedierea poporului lui Dumnezeu. Legământul nu va fi încheiat cu ele.

De trei ori pe an Solomon sacrifica pe altarul de aramă (v. 25), construit pentru templu prin lucrarea lui Hiram (2 Cron. 4:1), singura mențiune făcută cu privire la acesta în cartea Împărați, și aceasta într-un mod incidental. Altfel, el mai și ardea tămâie pe altarul de aur. După cum am văzut în cap. 8, în anumite ocazii solemne el îndeplinea slujba de preot, de Melhisedec și de mijlocitor. Nu ne vorbește aceasta despre Hristos? Toate demnitățile sunt concentrate în persoana Lui și pe toate le-a dobândit în virtutea morții Sale, fără de care nu ar fi putut avea nici una din aceste funcții. Domnul mântuirii noastre a fost consacrat prin suferințe.

În v. 26-28 vedem di nou relațiile dintre Solomon și Hiram în legătură cu relațiile externe ale împărăției. Aurul curgea spre Ierusalim. Hiram este prietenul dintre națiuni mereu gata să slujească măreției împăratului care este așezat pe tronul lui Yahve, iar bunăvoințs lui pentru casa lui Yahve se extinde și spre bogăția și prosperitatea împărăției.