1 Cronici 2:1-24

　　Nu trebuie să căutăm în aceste liste cu nume ordinea şi precizia presupuse, spre exemplu, de un registru de stare civilă. Aici, ca peste tot, Cuvântul lui Dumnezeu nu răspunde curiozităţii sau cercetării întreprinse de inteligenţa omenească. În aceste capitole se pot observa de multe ori omisiuni, substituiri, inversiuni, care răspund intenţiilor Duhului lui Dumnezeu. Şi care sunt aceste intenţii? Pentru ce aceste lungi genealogii greu de citit? Este vorba în primul rând de a dovedi drepturile familiilor israelite la promisiunile făcute lui Avraam. Fiecare israelit putea, raportându-se la aceste genealogii, să-şi găsească originea şi să beneficieze de drepturile lui la moştenire. Vai! ştim că în timpul când Domnul Isus a trăit printre noi, iudeii se lăudau că-l aveau pe Avraam ca tată, refuzând în acelaşi timp să-L recunoască în mijlocul lor pe Cel care este înainte de Avraam (Ioan 8.58).În ceea ce-l priveşte pe credincios, odată ce a primit viaţa divină, în momentul naşterii din nou, face parte din familia lui Dumnezeu. Descendenţa lui pământească devine neimportantă; Dumnezeu i-a devenit Tată în Isus şi el poate exclama: „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu!“ (1 Ioan 3.1).