1 Corinteni 9:1-6

　　　　Voi sunteţi pecetea apostoliei mele (vers. 1-6)

　　　　Capitolul 8 se încheie cu bunăvoinţa arătată de apostolul Pavel de a renunţa la unele din drepturile lui, dacă prin aceasta ar salva pe un frate slab de la un dezastru spiritual. Capitolul 9 se deschide cu o afirmare foarte puternică a poziţiei şi a privilegiilor sale apostolice. Amândouă erau bine întemeiate, dar el ştia, de asemenea, că adversarii săi şi ai Domnului încercau să sublinieze un anumit lucru în această privinţă. Ei vroiau să dea ideea că reputaţia lui frumoasă nu era decât o parte din ceea ce ar fi ascuns el, intenţionând să dea altă înfăţişare faptului că el nu era nicidecum un adevărat apostol. Evident, corintenii fuseseră impresionaţi de cele pretinse prin cuvintele adversarilor săi, şi gândurile lor erau în consecinţă oarecum afectate. De aceea apostolul le-a vorbit clar despre autoritatea sa dată de Dumnezeu.Pavel era în adevăr un apostol. Nu fusese cu Hristos în zilele când El era cu trup pe pământ, ca cei doisprezece, dar el văzuse pe Domnul în gloria Sa. Mai mult, însăşi corintenii erau rodul lucrării lui apostolice. Versetul 2 dă un răspuns categoric oricărui om care, influenţat de adversarii săi, ar fi fost înclinat să pună la îndoială apostolia lui. Ei înşişi erau dovada întemeiată a lucrării lui. A arunca îndoială asupra realităţii lucrării lui însemna a arunca îndoială asupra realităţii întoarcerii lor la Dumnezeu. La sfârşitul celei de a doua epistolă a lui, el revine la acest argument şi mai adaugă unele gânduri (13.3-5).De aceea, dacă cineva dorea să-l cerceteze în această privinţă, el avea un răspuns împotriva căruia n-ar fi rezistat. Adversarii lui căutau un băţ bun cu care să-l lovească. Uneori nu mânca sau nu bea aceasta sau aceea, pentru că ţinea seama de alţii. El nu avea, ca ceilalţi apostoli, o soţie care să-l ajute şi să-l însoţească în călătoriile lui. El şi Barnaba călătoriseră şi munciseră neîncetat, fără acele pauze pentru odihnă, cum se bucuraseră ceilalţi. Şi mai departe, în loc să fie în sarcina altora pentru nevoile lui materiale, el muncea cu mâinile lui ca să se întreţină şi nu lua nimic de la corinteni. Fiecare din acestea era luat ca un efort să-l discrediteze. În fapt, însă toate acestea veneau foarte mult în favoarea lui; pentru că fiecare din ele făcea parte din drepturile lui. El se lăsa lipsit de toate acestea care i se cuveneau, ca om şi slujitor al Domnului, din cauza devotamentului său deplin pentru interesele Stăpânului.