1 Corinteni 8:4-10

　　　　Un singur Dumnezeu (vers. 4-6)

　　　　Cu versetul 4 apostolul îşi începe indicaţiile. Şi mai înainte de toate, care este adevărul cu privire la idoli? Adevărul este că ei sunt nimic în această lume. Unii oameni înşelaţi pot venera aceste obiecte ciudate şi să le trateze ca dumnezei, dar noi ştim că ele nu sunt decât lucrarea mâinilor omului, şi că nu este decât un singur Dumnezeu. Vorbind în felul acesta, apostolul Pavel nu trecea cu vederea faptul că demonii şi puterea lor erau dincolo de idoli, pentru că face aluzie la acest fapt nenorocit în versetele 19 şi 20 din capitolul 10.Păgânii pot venera mulţi dumnezei şi domni, dar pentru noi ei sunt nimic. Noi cunoaştem pe singurul Dumnezeu şi pe singurul Domn. Este Tatăl, de la care izvorăsc toate, şi noi suntem pentru El. Este Domnul Isus, Cuvântul din Dumnezeire, şi toate lucrurile, inclusiv noi, suntem prin el. Aşa fiind lucrurile, noi respingem cu totul recunoaşterea în vreun fel a idolilor, şi tot aşa tratăm şi mâncărurile – fie că sunt aduse idolilor sau nu.

　　　　Un singur Dumnezeu, un singur Domnu (vers. 6)

　　　　Este o remarcă suplimentară de făcut cu privire la acest capitol. Versetul 6 este citat uneori de cei care vor să tăgăduiască Dumnezeirea Domnului Isus. Ei insistă că dacă „este un singur Dumnezeu, Tatăl“, şi despre Isus Hristos se spune că este „un singur Domn“, ar fi incorect să spunem şi despre El că este Dumnezeu, chiar dacă alte scripturi spun clar acest lucru.Fără îndoială, în versetul acesta Dumnezeirea este atribuită numai Tatălui, iar stăpânirea ca Domn numai lui Isus. Totuşi s-a remarcat foarte bine că „Dumnezeirea lui Hristos nu poate fi tăgăduită pentru că Tatăl este aici numit «un singur Dumnezeu», după cum şi stăpânirea de către Tatăl nu poate fi tăgăduită pentru că Fiul este numit «singurul Domn».“ La aceasta am putea adăuga, de asemenea, că Dumnezeirea şi stăpânirea Duhului ar fi tăgăduită pentru că nu este deloc menţionată.Fapt este, desigur, că Dumnezeirea este prezentată în contrast cu mulţi „dumnezei“ şi „domni“ ai lumii păgâne; iar în Dumnezeire, Fiul este Cel ce are locul de Domn. Citeşte versetul acesta aşa cum este el limitat de context, şi nu vei găsi nici o dificultate reală.

　　　　Libertatea mea şi conştiinţa celui slab (vers. 6-10)

　　　　Totuşi, aşa cum spune versetul 7, nu toţi au cunoştinţa aceasta. Totdeauna se vor găsi unii printre cei credincioşi care nu sunt în stare să vadă astfel de lucruri într-o lumină clară şi o cunoaştere curată. Ei nu se ridică mai presus de simţirile lor şi de alte păreri subiective. Ei ştiau altădată că mâncărurile erau aduse în felul acesta idolilor, şi nu puteau să înlăture sentimentele care se năşteau în ei când le vedeau. Ei aveau „cunoştinţa idolului“ şi ea îi tulbura. Conştiinţa le era slabă, pentru că nu era întărită de cunoştinţa clară şi fericită de care se bucura apostolul; şi fiind slabă, se întina. Cum trebuia să te porţi într-o astfel de situaţie? Ce avea de făcut credinciosul care era tare?Răspunsul este foarte instructiv. Apostolul menţine categoric libertatea fratelui cel tare. Este în adevăr un fapt că mâncarea nu ne apropie de Dumnezeu. Practicile noastre pot fi diferite. Unii poate mănâncă, alţii nu. Nu este nici un câştig pentru unul, nici nu este vreo lipsă pentru celălalt. Nu este nimic în plus sau în minus în privinţa aceasta, înaintea lui Dumnezeu.Dar între noi, în cercul creştin, este ceva care tebuie luat în seamă. Se pare că unii corinteni, tari în cunoaşterea lor că idolii sunt nimic, mergeau atât de departe încât stăteau la masă la intrarea templului cu idoli. Cunoştinţa lor îi purta prea departe şi puteau risca să devină o piatră de poticnire. Unii dintre cei slabi puteau fi ispitiţi să facă la fel, dorind o libertate mai mare, şi atunci ajungeau să fie chinuiţi de o conştiinţă care îi acuza, şi piereau. Pieirea aceasta nu are nimic a face cu mântuirea sufletului. Ea înseamnă că fratele cel slab avea să se înlăture din lucrare şi să fie distrus în ce priveşte starea lui spirituală, şi prin urmare în ce priveşte mărturia şi slujba, conştiinţa lui fiind rănită. Orice credincios care ajunge sub un nor din cauza unei conştiinţe întinate, nu mai poate fi de folos în războaiele Domnului.