1 Corinteni 8:11-13

　　　　Fratele pentru care a murit Hristos (vers. 11, 12)

　　　　Unii dintre noi poate s-ar simţi înclinaţi să spună: „Bine, dar în toate el este un frate slab, şi prin urmare de puţină însemnătate ca slujitor sau ca ostaş al Domnului.“ Dacă vorbim în felul acesta, ne-am face vinovaţi că am uitat că el este „fratele pentru care a murit Hristos“ şi deci pentru El de o valoare pe care noi n-o putem măsura. Aceasta este adevărata lumină în care avem să vedem pe fratele nostru. El este atât de scump încât a păcătui împotriva lui este a păcătui împotriva lui Hristos.Apostolul n-a uitat niciodată aceste cuvinte: „Saule, Saule, pentru ce Mă persecuţi?“ Şi noi trebuie să nu le uităm. Adevărul păstrat cu sfinţenie în amintire prin ele ne confruntă în unele scripturi. Cei care lovesc în cei ai lui Hristos, lovesc în Hristos. Cei care îngrijesc şi slujesc astăzi sfinţilor Săi, lui Hristos servesc. Ceea ce este făcut celui mai neînsemnat din fraţii Lui, este socotit a fi făcut Lui Însuşi. Dumnezeu să ne facă să nu uităm acest lucru. Devotamentul real pentru Hristos este mult mai adevărat şi efectiv exprimat prin serviciul devotat pentru cauza Lui şi pentru cei ai Lui, decât prin multă revărsare de cuvinte evlavioase şi pline de afecţiune, fie către El sau cu privire la El.

　　　　Să nu fac pe fratele meu să se poticnească (vers. 13)

　　　　Atitudinea pe care Pavel însuşi o avea este rezumată pe scurt în ultimul verset al acestui capitol. Decât să fie o pricină de poticnire pentru fratele său, nu va mai mânca niciodată carne. Ar renunţa la toate, ar înlătura din viaţa sa chiar ceea ce este cu totul permis, având în vedere binele fratelui. Acesta este un rod al lucrării divine care este la lucru. Să dea Dumnezeu să avem mai mult din el, ca să lucreze în inimile noastre!