1 Corinteni 7:25-28

　　　　Despre fecioare (vers. 25-28)

　　　　După ce a dat indicaţii celor căsătoriţi, apostolul Pavel se îndreaptă în versetul 25 spre „fecioare“ şi îndrumările cu privire la ele continuă până în versetul 38. Apoi cele două versete care încheie capitolul dau câteva cuvinte scurte de îndrumare văduvelor.Pare destul de clar în acest text că acest cuvânt, „fecioare“, este folosit pentru cei necăsătoriţi de ambele sexe. Învăţătura apostolului poate fi rezumată astfel: căsătoria este bună, pentru că ea este chiar instituită de Dumnezeu; ea este în totul dreaptă şi îngăduită; totuşi a rămâne în starea de necăsătorit este mai bine, dacă aceasta este menţinută pentru a fi mai mult la dispoziţia Domnului pentru interesele Lui. Dacă însă unii dintre aceştia nu „slujesc Domnului fără piedici“, starea lor de necăsătorie le poate ajunge o cursă.Să observăm că acesta este punctul de vedere menţinut în tot capitolul. Dacă cei doi căsătoriţi se lipsesc unul pe altul pentru un timp, aceasta să fie pentru a se ocupa cu postul şi cu rugăciunea. Dacă într-o căsătorie mixtă cel credincios merge în pace şi răbdare cu cel necredincios, aceasta este pentru a căuta gloria Domnului în mântuirea lui sau a ei. Dacă robul, fiind întors la Dumnezeu, continuă să-şi facă datoria cu smerenie şi mulţumire, aceasta este pentru că el rămâne cu Dumnezeu. Dacă „fecioara“ rămâne necăsătorită, este pentru că ea sau el caută să fie fără griji lumeşti, urmărind sfinţenia şi slujirea Domnului. Dacă văduva se recăsătoreşte, face aceasta „în Domnul“, adică potrivit voii şi îndrumării Lui.