1 Corinteni 7:10-24

　　　　Când unul din soţi nu este credincios (vers. 10-24)

　　　　În versetele 10 şi 11 apostolul subliniază învăţăturile date de Domnul. În versetele 12 până la 16 el dă mai departe indicaţii în vederea complicaţiilor care deseori se ivesc când evanghelia a fost primită de unul din soţi, iar celălalt a rămas necredincios, cel puţin pentru moment. Dacă un iudeu, bărbat sau femeie, făcea o alianţă de căsătorie cu o persoană din naţiunile înconjurătoare, aceasta nu era altceva decât întinare pentru amândoi şi pentru copiii lor. Aceasta se arată clar în Ezra 9 şi Neemia 13. Cu evanghelia lucrurile se schimbă, aşa cum ne arată versetul 14. Sfinţirea despre care se vorbeşte nu este lăuntrică şi întreagă, desigur, ci relativă. Dacă ar fi numai soţia credincioasă, Dumnezeu va recunoaşte pe soţul ei ca pus deoparte pentru El. Partenerul necredincios poate să urască atât de mult lumina care a intrat în casă, încât să nu mai poată sta acolo. Dar dacă rămâne acolo, la fel şi copiii – se vor bucura de privilegiul pe care o dă lumina şi este speranţă ca în final să fie mântuiţi.Aceste indicaţii ar putea să ne apară de puţin interes. Aceasta, din cauză că noi trăim în condiţiile anormale create de creştinătate. Dacă biserica şi-ar fi menţinut caracterul ei, ca un cerc de lumină şi de binecuvântare, înconjurat de întunericul acestei lumi, totuşi separată de ea, am vedea mai uşor sensul indicaţiilor date. Cei care predică evanghelia printre păgâni şi caută cu dragoste să-i ajute pe cei care se întorc la Dumnezeu, în problemele care se ridică găsesc aici călăuzirea de care au nevoie.Referitor la chemarea pământească, aşa cum este aici în căsătorie, calea celui credincios este să accepte situaşia existentă şi doar să aducă în ea o putere nouă, spre gloria lui Dumnezeu. Să rămânem în ce am fost chemaţi, numai aceasta să fie „cu Dumnezeu“ (vers. 24). Dacă nu putem avea pe Dumnezeu cu noi în ea, atunci trebuie schimbare.