1 Corinteni 6:2-8

　　　　Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? (vers. 2-8)

　　　　Mai mult, ei îşi dovedeau ignoranţa. Versetul 2 începe cu: „Sau nu ştiţi?“ şi de cinci ori până la sfârşitul acestui capitol întâlnim întrebarea: „Nu ştiţi?“ Asemenea multor alţi credincioşi carnali, corintenii nu ştiau cum să se poarte decât în măsura în care fuseseră învăţaţi. Dacă adevărul însă ne stăpâneşte, atunci îl cunoaştem în adevăr. Numai cunoaşterea intelectuală nu este suficientă.Ei ar fi trebuit să ştie în adevăr că „sfinţii vor judeca lumea“. Faptul acesta fusese spus în Vechiul Testament: „până ce a venit Cel Bătrân de zile şi judecata a fost dată sfinţilor locurilor preaînalte şi a sosit timpul hotărât şi sfinţii au luat în stăpânire împărăţia“ (Daniel 7.22). Dacă ar fi cunoscut în adevăr lucrul acesa, nu s-ar fi târât unul pe altul la tribunalele păgâne. Dacă şi noi am cunoaşte acest lucru, poate ne-am feri de unele lucruri pe care le facem. Un fapt şi mai uimitor îl avem în versetul 3: aici însă schimbarea făcută de la „sfinţi“ la „noi“ ar putea arăta că judecarea îngerilor este încredinţată apostolilor.Chiar şi aşa, versetele acestea ne deschid înaintea noastră o perspectivă de autoritate şi responsabilitate extraordinară, în lumina căreia lucrurile care aparţin de această viaţă sunt foarte neînsemnate. Continuând această apreciere, înţelegem că dacă astfel de lucruri sunt aduse înaintea sfinţilor ca să fie judecate, cei puţin preţuiţi în adunare nu vor mai fi solicitaţi. Notăm că nu se spune că toţi sfinţii vor judeca în veacul viitor. Poate nu toţi; şi astfel cei puţini care vor judeca atunci ar fi cei care pot judeca acum. Aşa este preţuirea pe care Scriptura o dă importanţei lucrurilor din veacul viitor, în comparaţie cu lucrurile din veacul de acum.Apoi este evident că, dacă un creştin are o acuzaţie că a fost nedreptăţit de un altul, trebuie să-şi aducă înaintea sfinţilor cazul, şi nu înaintea lumii. Totuşi este ceva mai bun decât aceasta, aşa cum este indicat de versetul 7. Mai bine decât toate este să suferi nedreptatea, lăsând Domnului să Se ocupe de ea şi să lucreze pocăinţă în cel care a făcut răul. Mai rău ca toate este să nedreptăţiţi şi să păgubiţi, şi aceasta pe fraţi!