1 Corinteni 6:14-20

　　　　Trupurile, mădulare ale lui Hristos (vers. 14-20)

　　　　Ultimul paragraf al acestui capitol conţine învăţături foarte importante cu privire la trupul celui credincios. Pentru că trupurile noastre nu sunt încă răscumpărate, şi prin urmare sunt sediul a felurite pofte, acestea trebuie ţinute ca moarte. Să nu cădem în greşeala de a le trata cu uşurătate. Trei fapte importante cu privire la ele sunt căutate în acest pasaj.Întâi, ele sunt „mădulare ale lui Hristos“ (vers. 15). Deşi încă nerăscumpărate, ele vor fi răscumpărate şi Domnul le socoteşte ale Sale. Atât de real este faptul că ele sunt ale Sale, încât este posibil ca viaţa lui Isus să se manifeste în trupurile noastre (vezi 2 Cor. 4.10). Ele sunt mădulare în care să se arate viaţa Lui, care este Capul nostru.În al doilea rând, trupul fiecărui credincios este „templu al Duhului Sfânt“ (vers. 19). Viaţa noastră cea veche a fost judecată. Păcatul în carne, care altădată ne domina, a fost condamnat; şi acum Duhul locuieşte în noi ca putere a acestei vieţi noi pe care o avem în Hristos. Fiecare credincios trebuie să-şi privească trupul ca un chivot în care locuieşte Duhul Sfânt, pe care Îl are de la Dumnezeu. Dumnezeu a luat în stăpânire trupul lui în felul acesta – un fapt enorm de important.În al treilea rând, am fost cumpăraţi cu un preţ (vers. 20), atât trupul cât şi sufletul. Preţul care s-a dat este dincolo de orice calcul, dacă îl cunoaştem bine. Lucrul pe care noi uşor îl putem trece cu vederea este că el acoperă şi cumpărarea trupurilor noastre.Acum să notăm implicaţiile acestor fapte. Cum am putea face mădularele lui Hristos mădulare ale unei desfrânate? Iarăşi, cum mi-aş trata trupul, ca şi cum ar fi numai al meu? Noi nu suntem ai noştri. Suntem ai Altuia, duh, suflet şi trup. De aceea „glorificaţi pe Dumnezeu în trupul vostru“ este un cuvânt pentru noi. Întreaga idee pe care o are un om neîntors la Dumnezeu este să fie satisfăcut şi să se glorifice singur în şi prin trupul său. Noi să-I fim plăcuţi şi să-L glorificăm pe Dumnezeu.Ce standard înalt este aşezat înaintea noastră prin aceste lucruri? Poate simţim că este în adevăr înalt şi nu ajungem la el. Nu trebuie să-l schimbăm. O mare binecuvântare este aici în prezent, de asemenea, o mare garanţie a gloriei viitoare. Dacă de pe acum trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfânt, cât de sigur trebuie să fie că răscumpărarea trupurilor noastre va veni. Atunci Duhul Sfânt va avea un templu perfect în sfinţenie. Până atunci El susţine sfinţenia în noi, şi aceasta este pentru cea mai înaltă binecuvântare a noastră.

　　　　Un singur duh cu Domnul (vers. 17)

　　　　În final, o privire la versetul 17. Acest verset tăgăduieşte cu totul gândul că unirea noastră cu Hristos s-ar afla în întruparea Lui, idee care stă la rădăcina multor rătăciri ceremoniale, rituale. Unirea este nu în trup, ci în duh. Acesta este unul din cazurile în care se pune problema dacă acest cuvânt, duh, se începe cu literă mare sau nu. Duhul care locuieşte în noi este Duhul lui Hristos; şi prin El suntem un singur duh cu Domnul. Ce fapt minunat! Să ne gândim la el.