1 Corinteni 5:6-8

Puţin aluat dospeşte toată plămădeala (vers. 6-7)

　　　　Era şi un alt fapt neluat în seamă de corinteni, care arăta greşeala spiritului lor îngâmfat. Ei erau ca o plămădeală în care a fost pus puţin aluat. Se ştie care sunt proprietăţile aluatului. Fermentează, până ce dospeşte toată plămădeala. Ei nu priveau corect acest păcat al unuia dintre ei, ca fiind un lucru în care ar fi şi ei implicaţi. Acesta era în adevăr „aluatul cel vechi“ care era obişnuit în zilele când nu erau credincioşi, şi care avea să se întindă printre ei dacă nu era judecat. De aceea ei trebuiau să se cureţe, dând afară pe cel rău.

După cum sunteţi, fără aluat (vers. 7)

　　　　Curăţindu-se, ei aveau să fie practic „o plămădeală nouă, după cum sunteţi, fără aluat“. Ei erau în adevăr o plămădeală nouă şi fără aluat, în ce priveşte locul şi condiţia lor înaintea lui Dumnezeu; şi aveau să acţioneze în aşa fel ca să fie practic ceea ce Dumnezeu îi făcuse să fie în Hristos. Să înţelegem toţi acest principiu fundamental, pentru că este principiul cu care Dumnezeu lucrează întotdeauna în har. Legea în adevăr a cerut să fim ceea ce nu eram. Harul ne face să fim în felul în care vrea Dumnezeu, şi după aceea ne cheamă să acţionăm potrivit cu ceea ce suntem. Poţi aplica lucrul acesta la o mulţime de situaţii. Totdeauna aşa să acţionezi, „ca să fii... după cum eşti.“

　　　　Sărbătoare fără aluat (vers. 8)

　　　　Apostolul foloseşte desigur o imagine când vorbeşte de aluat. Dar este o imagine foarte potrivită. Paştele sărbătorii lui Israel trebuia să se mănânce fără aluat, şi era urmat de sărbătoarea pâinii nedospite. Iar paştele arăta înainte către moartea lui Hristos ca împlinire; şi biserica în tot timpul călătoriei ei trebuie să împlinească tipul sărbătorii pâinii nedospite, evitând orice rău şi umblând în sinceritate şi în adevăr.