1 Corinteni 4:6-8

　　　　Nimeni nu are vreun temei să se laude (vers. 6-8)

　　　　Versetul 6 ne arată că adevăraţii conducători de partide din Corint erau alţii, nu Pavel sau Apolo, probabil dintre cei care aveau unele daruri în adunarea locală sau fraţi care îi vizitau şi aveau tendinţe de iudaizare, despre care aminteşte mai deschis în cea de a doua epistolă. Apostolul Pavel se ferea să le folosească numele, dar vroia ca toţi să înveţe lecţia, să nu se înalţe unul mai presus de ceilalţi. Nimeni nu are vreun motiv să se laude, oricât de strălucit i-ar fi darul, pentru că tot ce au ei a fost primit de la Dumnezeu.Iar lauda cu oameni este din spiritul lumii. Şi când lumea se strecoară într-un anumit punct, în curând se va strecura şi în altul. Aşa a fost la Corint. Erau sătui şi bogaţi, şi împărăţeau ca nişte împăraţi, având aici „un timp bun“, în timp ce Domnul lor era respins şi apostolii Domnului împărtăşeau respingerea Lui. Este o nuanţă de ironie în aceste cuvinte: „şi chiar aş fi vrut ca voi să împărăţiţi, ca şi noi să împărăţim împreună cu voi.“ Sfinţii vor domni când Hristos va domni, şi apostolii nu vor fi lipsiţi de tronurile lor.