1 Corinteni 4:18-21

　　　　Împărăţia lui Dumnezeu stă în putere (vers. 18-21)

　　　　Versetele care încheie acest capitol arată că unii dintre corinteni nu numai că alergau după conducători de partidă şi erau lumeşti în viaţă, dar se şi îngâmfau şi erau aroganţi. Acestora apostolul le scrie cuvinte foarte simple. Pentru moment Timotei avea să vină la ei să le reamintească ce era drept şi potrivit, dar anticipa că în curând va veni şi el însuşi. Când va veni în puterea împărăţiei lui Dumnezeu, cu autoritatea lui Dumnezeu, aceşti fraţi îngâmfaţi să se măsoare pe ei înşişi cu ea, dacă aşa doreau.Doreau ei acest lucru? Cum le-ar fi distrus pretenţiile îngâmfate? N-ar fi fost mai bine să se smerească înaintea lui Dumnezeu şi să-i dea apostolului posibilitatea să vină cu un spirit mai fericit?Şi n-ar fi bine pentru noi toţi să ne cercetăm şi să ne smerim la încheierea acestui capitol?