1 Corinteni 3:5-9

　　　　Nimic mai mult decât nişte slujitori (vers. 5-9)

　　　　Acelaşi spirit îl dovedeşte şi apostolul Pavel aici. El repede dă la o parte pretenţia vreunui loc important, la fel şi pentru Apolo. Desigur, avea toată încrederea în Apolo, că în această privinţă el era cu acelaşi fel de gândire, şi deci poate folosi cu siguranţă numele lui. În acelaşi timp, omiterea aici a numelui lui Chifa (Petru) este o mărturie a delicateţei sentimentelor lui; aceasta de când avusese loc o discuţie între el şi Petru, aşa cum este şi mărturia din Galateni 2.Şi Pavel şi Apolo nu erau altceva decât nişte slujitori prin care I-a plăcut lui Dumnezeu să lucreze. Dumnezeu era marele Lucrător. În acest paragraf (versetele 5 până la 11) corintenii sunt văzuţi din două puncte de vedere, ca ogor al lui Dumnezeu şi clădire a lui Dumnezeu. Pavel şi Apolo nu erau decât „împreună lucrători ai lui Dumnezeu“; este greşit să se spună că ar fi fost împreună lucrători „cu Dumnezeu“. Ei nu erau lucrători care să se ia la întrecere, şi mai puţin lucrători unul împotriva celuilalt. Ei erau împreună lucrători, şi amândoi Îi aparţineau lui Dumnezeu.Totuşi fiecare îşi avea lucrarea lui caracteristică. În ogor, Pavel a plantat şi Apolo l-a urmat ca să ude plantele tinere; la clădire, Pavel a fost arhitectul înţelept care a pus temelia, iar Apolo a zidit pe ea. Munca lor era diferită, dar scopul lor era acelaşi. Aceasta se subliniază în versetele 7 şi 8. Pavel şi Apolo erau „nimic“ şi fiecare lucra în ceea ce i se încredinţase. Şi amândoi erau una în ce priveşte obiectul şi scopul lor, deşi fiecare avea să fie răsplătit în final potrivit lucrării lui. În felul acesta Dumnezeu menţine şi unitatea şi diversitatea printre slujitorii Săi, şi nu se formează distanţe care să-i facă să fie unul împotriva celuilalt.