1 Corinteni 3:4

　　　　Nu sunteţi voi carnali? (vers. 4)

　　　　Dacă apostolul Pavel ar fi scris astăzi, ce ar fi spus? Ce ar fi putut spune decât acelaşi lucru, adăugând o mare subliniere a acestei situaţii! Dezbinarea adevaraţilor sfinţi în sau printre multe partide sau secte cu greu ar merge mai departe decât au ajuns până acum. Poate că şi noi respingem această învinuire. Poate zicem: „Nu suntem noi cinstiţi în noi înşine? Nu avem noi mai multă lumină? Nu prezentăm noi corect Scriptura?...“ Răspunsul care ne-ar veni ar fi: Când unii spun „noi suntem ai lui A“ şi puţini „noi suntem ai lui B“, în timp ce mulţi ar spune „noi suntem ai lui X“, iar mulţimea ar zice „noi suntem ai lui Z“ – nu sunteţi voi carnali?Vorbind în felul acesta nu înseamnă că nu luăm în seamă faptul că se pot găsi şi unii spirituali. Erau unii şi printre corinteni, aşa cum ne arată alte capitole. Dar spunem că acei care sunt cu adevărat spirituali vor fi cei din urmă oameni de pe pământ care să dorească să se distingă ca excepţionali, proeminenţi şi deosebit de însemnaţi. Ei ştiu că aceasta ar fi chiar calea care ar ajuta la răul dat aici pe faţă, pentru că în curând s-ar afla ei înşişi printre căpeteniile de partide. Nu! Spiritualitatea lor se va arăta mai degrabă în smerenie şi în mărturisirea care face din păcatele poporului lui Dumnezeu, ca fiind ale lor. Se vor ruga în spiritul din Ezra 9.6: „Nelegiuirile noastre s-au înmulţit până peste capetele noastre şi vina noastră a crescut până la ceruri“, deşi el personal avusese foarte puţină părtăşie în toate acele rele şi era caracterizat de o evlavie excepţională.