1 Corinteni 3:21-23

　　　　Nu vă laudaţi cu oameni! (vers. 21-23)

　　　　Să nu ne lăudăm cu oameni! Unii din cei cu care se lăudau corintenii erau poate oameni care nu te atrăgeau prin felul lor de a fi. Dar să nu ne lăudăm nici cu cei mai buni dintre oameni. Pe de o parte, nimeni nu este vrednic, aşa cum ne-a arătat capitolul 1. Pe de altă parte, aşa cum este subliniat aici, harul ne-a dat o poziţie care ne aşează mai presus de posibilitatea de a ne lăuda cu oameni. „Toate sunt ale voastre.“ Toate lucrurile? Nu este oare ceva relativ în aceste cuvinte? Este în adevăr vorba de toate lucrurile? Să privim la marea întindere a versetului 22. Cei mai buni dintre sfinţi pe de o parte, şi lumea de cealaltă. Viaţa pe de o parte, şi moartea de cealaltă. Lucrurile de acum pe de o parte, şi cele viitoare de cealaltă. Toate sunt ale noastre!Cum sunt toate ale noastre? Versetul 23 ne răspunde. Ele sunt ale noastre pentru că noi suntem ai lui Hristos şi Hristos este al lui Dumnezeu. Toate sunt ale lui Dumnezeu. Nimeni nu poate contrazice aceasta, şi aici începem. Dar Dumnezeu Îl are pe Cristosul Său, care este Moştenitorul tuturor lucrurilor. Şi, mai minunat de spus, Hristos doreşte să aibă practic în stăpânire tot ceea ce are, punând pe sfinţii Săi în stăpânirea lor. Chiar şi în Daniel 7 este o aluzie la acest lucru. „Cel Bătrân de zile“ ia locul suprem. Atunci „Unul ca un Fiu al Omului“ (vers. 13) S-a arătat şi Lui I s-a dat „stăpânire şi glorie şi o împărăţie“. Dar nu se termină toate aici, pentru că mai departe citim (vers. 22): „şi a sosit timpul hotărât şi sfinţii au luat în stăpânire împărăţia.“ Citeşte acest capitol înainte de a merge mai departe.Deci toate lucrurile sunt ale noastre, şi nu trebuie să uităm acest lucru. Amintirea lui ne va ridica deasupra lumii şi a atracţiilor ei păcătoase, deasupra înţelepciunii acestei lumi, deasupra laudei aduse omului, chiar a celui mai deosebit dintre sfinţi.