1 Corinteni 2:6

　　　　Înţelepciunea care nu este a veacului acestuia (vers. 6)

　　　　Până la sfârşitul versetului 5, apostolul a menţionat de opt ori înţelepciunea omenească, în fiecare caz dându-i toată neîncrederea. De aceea unii şi-ar putea închipui că orice fel de înţelepciune ar fi de dispreţuit. Alţii, de asemenea, ar presupune că şi credinţa creştină ar apela numai la sentimente şi emoţii, şi de aceea nu are în ea nimic vrednic de atenţia unui om care gândeşte.Astfel, în versetul 6 apostolul aminteşte corintenilor că însăşi credinţa este plină de înţelepciune, dar nu a celor mari de pe pământ. Totuşi ea este înţelepciune al cărei caracter este pentru „cei desăvârşiţi“, care au crescut, sunt maturi. Putem fi credincioşi, dar atât timp cât suntem în vreo nesiguranţă cu privire la poziţia noastră înaintea lui Dumnezeu, atât timp cât suntem în chinurile preocupării cu noi înşine, cu întrebări în legătură cu eliberarea de sub puterea păcatului, nu avem nici inimă, nici linişte ca să învăţăm înţelepciunea lui Dumnezeu aşa cum este exprimată în sfaturile şi planurile Sale, care altădată erau ascunse, iar acum au fost făcute cunoscute.În alt loc din Scriptură se vorbeşte despre Satan ca „dumnezeul veacului acestuia“. El foloseşte pe „stăpânitorii“ veacului acestuia ca să expună înţelepciunea veacului acestuia, în timp ce le orbeşte minţile ca să nu cunoască înţelepciunea lui Dumnezeu care a fost rânduită (predestinată) mai înainte de veacuri. El a orbit minţile oamenilor care au răstignit pe Domnul gloriei când a venit aici.Aceasta este o acuzare teribilă! Domnul suprem al gloriei a fost condamnat la o moarte de înjosire şi ruşine unică, şi aceasta nu atât de gloata ignorantă, cât mai ales de stăpânitorii veacului acestuia. Însăşi inscripţia de pe cruce a fost scrisă în greacă, latină şi ebraică. Grecii erau incontestabil stăpânitorii intelectuali ai veacului. Romanii erau stăpânitori îndemânatici în faptele de arme şi în guvernare. Evreii erau stăpânitorii fără rival în ale religiei. Şi toţi aceştia au fost implicaţi în răstignirea Domnului gloriei. Deci toţi şi-au arătat completa ignoranţă a lui Dumnezeu şi toţi s-au adus ei singuri sub judecata Lui.Stăpânitorii veacului acestuia „se vor duce“. Ce umilitor pentru ei! Nu numai că „priceperea celor pricepuţi“ va fi „înlăturată“ (1.19), dar însăşi stăpânitorii veacului acestuia se vor duce, vor ajunge de nimic. Rezultatul final al tuturor faptelor înţelepţilor este Nimic. Oamenii înţelepţi, ei înşişi ajung de Nimic. În contrast cu aceasta ni se spune de apostolul Ioan: „cel care face voia lui Dumnezeu rămâne în veac“, după cum avem şi cuvintele Domnului către ucenicii Săi, ca „roada voastră să rămână“. Cel credincios, şi numai el, are putere să se angajeze în ceea ce rămâne pentru eternitate. Să chibzuim cu mare atenţie lucrul acesta şi vieţile noastre să fie dominate de ce este etern!