Versetul zilei

„Să-ți respecți tatăl și mama“ este prima poruncă însoțită de o promisiune „ca să-ți fie bine și să ai viață lungă pe pământ!“.

Efeseni 6:2-3 (NTR)

1 Corinteni 2:10-13 (F. B. Hole)

de F. B. Hole - 10 Ianuarie 2017

1 Corinteni 2:10-13

    Cunoaşterea prin revelaţie, comunicarea prin inspiraţie (vers. 10-13)

    Lucrurile pregătite au fost revelate de Duhul. Iar „nouă“ din vers. 10 înseamnă în primul rând apostolilor şi profeţilor cărora le-a fost făcut întâi cunoscut adevărul. Adevărul a ajuns la mulţimea sfinţilor prin ei, cum vom vedea îndată. Dar în versetul 11 aflăm despre competenţa Duhului de a face revelaţii, pentru că El este Duhul lui Dumnezeu. Numai duhul omului poate cunoaşte în adevăr lucrurile omeneşti. Tot aşa, numai Duhul lui Dumnezeu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu şi le poate face cunoscut.Dar cei credincioşi au primit Duhul lui Dumnezeu, aşa cum se precizează în versetul 12. În felul acesta suntem în stare să înţelegem lucrurile lui Dumnezeu. Nici cercetarea, nici experimentarea, nici învăţătura, nici puterile intelectuale, nu ne pot da această competenţă, numai Duhul lui Dumnezeu ne-o poate da.Să punem la inimă foarte mult acest lucru, pentru că trăim într-o perioadă marcată de cercetare şi experiment şi de activitate intelectuală şi de obicei se presupune că mintea omenească este capabilă să înţeleagă lucrurile lui Dumnezeu aşa cum se înţeleg lucrurile omului. Dar ea nu este capabilă. De aceea se fac mari greşeli spirituale de oameni învăţaţi. Sunt bine calificaţi în lucrurile omeneşti; totuşi sunt orbi şi ignoranţi în lucrurile divine.Suntem noi pasionaţi să cunoaştem lucrurile lui Dumnezeu? Desigur, ar trebui. Avem un interes personal în ele. Lucrurile „rânduite“, „pregătite“ şi „descoperite“ ne-au fost „dăruite de Dumnezeu“ (vers. 12). Le avem noi, şi ne bucurăm noi de înţelegerea primită?Ar trebui să le avem, pentru că lucrurile descoperite sfinţilor apostoli şi profeţi ai lui Dumnezeu ne-au fost comunicate prin cuvinte în felul rânduit de El. Aşa ne spune versetul 13: „comparând cele spirituale prin mijloace spirituale“. Aici apostolul pretinde clar că vorbea sub inspiraţie dată de Dumnezeu; şi, mai mult, şi în cuvintele pe care le scria. Inspiraţia pe care o pretindea se referea desigur la „cuvinte“. Dacă nu am fi primit în Scripturi (aşa cum sunt ele în original) gândurile lui Dumnezeu îmbrăcate în cuvintele alese de Dumnezeu, nu am avea nicidecum o inspiraţie de o valoare reală.