1 Corinteni 15:45-50

　　　　Cea dintâi întrebare din versetul 35: „Cum învie morţii?“ primeşte un răspuns deplin în versetele 45 până la 54. În această întrebare sensul cuvântului „cum“ pare să fie „în ce stare“ şi nu „în ce fel“ sau „prin ce mijloace“. Altminteri n-ar fi un răspuns satisfăcător la întrebarea din acest capitol. Dacă Dumnezeu ar fi binevoit să explice în ce fel sau prin ce proces va învia El morţii, noi n-am putea înţelege, pentru că explicarea ar trece dincolo de noi. Aşa cum este, noi avem un răspuns. În câteva cuvinte – vom fi înviaţi după chipul lui Hristos ceresc.

　　　　Contrastul dintre cel dintâi Adam şi cel de al doilea Adam (vers. 45-47)

　　　　Pentru a avea un înţeles trebuie să vedem contrastul dintre cei doi Adami, cel dintâi şi cel din urmă. Cel dintâi a fost făcut un suflet viu, aşa cum ne spune Geneza 2. Cel din urmă este de un ordin cu totul diferit. Deşi Om adevărat ca şi cel dintâi, El este Duh dătător de viaţă. Unul este deci „natural“ sau „sufletesc“. Celălalt este spiritual. Ne-am fi aşteptat ca Acel spiritual să fi fost înaintea celui sufletesc, ca timp. Dar nu este aşa, după cum arată versetul 46. Cel dintâi Adam a fost făcut un suflet viu prin suflarea divină. Prn urmare, era „sufletesc“ şi avea un trup „natural“ sau „sufletesc“ (vers. 44) care era „pământesc“. S-a înmulţit din plin; dar tot ce venea din el a fost pământesc, aşa cum era el (vers. 48).Ultimul Adam este în contrast cu cel dintâi. Deşi Om adevărat, fiind un Duh dătător de viaţă, el este Dumnezeu. El este „Domn al cerului“. El este nu numai Om – „al doilea Om“ cum se precizează în versetul 47 – El este Adam, adică El este Întemeietorul şi Capul unui nou neam. Şi El este Cel din urmă Adam, pentru că El nu va fi niciodată urmat de un alt cap. În El Dumnezeu Îşi are perfecţiunea şi finalitatea. Dumnezeu să fie lăudat pentru aceasta! Noi suntem printre cei cereşti care aparţin Lui.Să fie subliniat în gândurile noastre că El este nu numai „Cel din urmă Adam“, ci şi „Cel de al doilea Adam“. Expresia aceasta arată că între Adam şi Hristos nici un om n-a mai fost socotit. Cain n-a fost al doilea om; a fost numai Adam reprodus în cea dintâi generaţie. Aşa erau toţi oamenii – numai Adam reprodus în generaţiile lor variate. Dar când S-a născut Hristos, El n-a fost o reproducere a lui Adam. Prin „naşterea din fecioară“ sub lucrarea Duhului Sfânt moştenirea a fost ruptă, un Om nou şi original a apărut, vrednic să fie numit „al doilea Om“. El, la rândul Său, devenind Capul unui nou neam de oameni, rămâne ca „Cel din urmă Adam“.

　　　　În înviere vom purta chipul Celui ceresc (vers 47-49)

　　　　Ne-am început viaţa ca nişte copii ai lui Adam, cel din ţărână, purtând chipul lui. Aduşi la Hristos, am ajuns supuşi lucrării divine, şi ne-am văzut transferaţi de la ce este ţărână la ce este ceresc. Această transferare totuşi n-a atins până acum trupurile noastre, pentru că încă purtăm chipul celui pământesc, şi prin urmare trupurile noastre se strică, sunt supuse morţii şi mormântului. La înviere vom purta „chipul Celui ceresc“. Avem să fim făcuţi asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu, nu numai în ce priveşte caracterul nostru, ci şi trupurile noastre. Fapt prea glorios! Cum vor învia cei morţi? Într-o stare de perfecţiune şi glorie de felul acesta!Să nu trecem cu vederea faptul că, deşi trebuie să aşteptăm realizarea acestei perfecţiuni, nu avem de aşteptat ca să fim sub conducerea capului Celui din urmă Adam, ca să fim uniţi cu Cel de al doilea Adam. Sfârşitul versetului 48 nu spune: „aşa vor fi şi cei cereşti“, ci „aşa sunt cei cereşti“. Noi suntem cereşti. Nu este minunat? Suntem înclinaţi să dăm înapoi de la acestă poziţie? Simţim că implicaţiile ei sunt foarte dominante şi ne aduc cerinţe cărora nu le putem face faţă? Să ne ferim de a tăia în bucăţele adevărul pentru a-l potrivi cu felul nostru de a umbla. O purtare care este joasă, carnală, pământească, lumească, nu se potriveşte celor ce sunt cereşti.

　　　　Putrezirea nu poate moşteni neputrezirea (vers. 50)

　　　　Cu versetul 50 apostolul Pavel trece la gândul clipei minunate când schimbarea de la lucrurile cereşti va atinge şi trupurile noastre. Vom moşteni împărăţia în aspectul ei ceresc şi noi înşine vom fi acolo unde este neputrezirea absolută. Nu putem intra acolo în starea noastră prezentă de „carne şi sânge“, de care este ataşată putrezirea.