1 Corinteni 15:37-44

　　　　Fiecare îşi are propriul trup de înviere (vers. 37-41)

　　　　Natura însăşi ne dă o asemănare izbitoare în această privinţă, aşa cum şi Domnul a folosit-o mai înainte pentru Sine Însuşi. Când El a spus: „Dacă grăuntele de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce mult rod“ (Ioan 12.24), vorbea despre moartea şi învierea Sa.Aici aceeaşi asemănare este folosită, dar cu o aplicaţie diferită. O sămânţă este semănată în pământ, totuşi, deşi identitatea ei este păstrată, ea apare cu un trup foarte diferit. Ghinda este îngropată, dar un stejar răsare. Fiecare sămânţă are ceea ce putem numi trupul ei special de înviere cu care se arată. Însemnătatea acestui fapt este clar. Trupul mort al celui sfânt este pus în mormânt; la înviere va fi foarte diferit, totuşi cu identitatea lui păstrată.Natura ne învaţă din nou că aceasta nu prezintă vreo greutate înaintea lui Dumnezeu, pentru că El are resurse infinite. Să privim la varietatea care se vede în creaţie. Sunt diferite feluri de trupuri – de oameni, animale, peşti, păsări; şi între ele sunt de asemenea multe deosebiri de trupuri. Şi sunt trupuri cereşti – despre care acum ştim prea puţin – şi trupuri pământeşti, pe care le ştim mai bine. Probabil este adevărat că nu există două stele în toate privinţele la fel.

　　　　Semănat trup sufletesc, înviază trup spiritual (vers. 42-44)

Aceasta ne conduce la declaraţia minunată a versetelor 42-44. Trupul semănat în mormânt este caracterizat de stricăciune, necinste, slăbiciune, lucruri sufleteşti – dacă ne putem exprima în felul acesta, deoarece cuvântul „natural“ înseamnă literal „sufletesc“, ceva potrivit pentru sufletul ...., şi nu pentru spirit. Este înviat în neputrezire, glorie, putere, şi un trup spiritual, nu sufletesc. Identitatea este păstrată, după cum mărturisesc cuvintele repetate de patru ori: „este semănat... este înviat“. Cu toate acestea situaţia în care se găseşte este cu totul de alt fel. Aceasta răspunde la întrebarea: „Şi cu ce trup vin ei?“