1 Corinteni 15:35-36

　　　　Nebunule, ce semeni tu... (vers. 35, 36)

　　　　Dar corintenii, deşi având atât de puţină cunoştinţă a lui Dumenzeu şi a dreptăţii, erau oameni care îşi apreciau propriile raţionamente: de aceea două întrebări care în mod sigur aveau să vină de pe buzele lor sunt anticipate în versetul 35. Cea dintâi întrebare este „cum?“ şi a doua „cu ce?“. Răspunsurile la aceste întrebări ocupă practic restul capitolului. A doua întrebare – fiind poate mai clară – are întâi răspunsul.Raţionalismul se dovedeşte iar şi iar o mare primejdie pentru credincioşi. Începând în credinţă, unii sunt înclinaţi să continue viaţa pe baza simplei raţiuni, neţinând seama că lucrurile lui Dumnezeu (aşa cum ne-a spus capitolul 2) sunt atât de adânci încât depăşesc în întregime cea mai mare raţiune umană. Nimic altceva nu răstoarnă mai mult gândirea umană ca învierea, aşa cum se poate vedea când cineva ascultă numai puţin spusele „teologilor liberali“. Nu se poate să nu aflăm ce gândesc aceşti teologi liberali despre Dumnezeu, pentru că ei vorbesc destul de mult. Aici vedem ce gândeşte Dumnezeu despre ei. El îi dă deoparte cu un singur cuvânt: „Nebunule!“ Acest singur cuvânt este tot atât de inspirat ca şi Ioan 3.16.Totuşi apostolul Pavel scria unor sfinţi, chiar dacă ei erau infectaţi de această nebunie ciudată care s-a dezvoltat atât de nebuneşte printre teologii liberali de astăzi. Deci, după ce le-a spus că aceasta este nebunie, el merge mai departe ca să răspundă întrebărilor.