1 Corinteni 15:27-28

　　　　Dumnezeu va fi totul în toţi (vers. 27, 28)

　　　　În acest pasaj este arătat clar că sfârşitul la care se va ajunge datorită învierii înseamnă subjugarea completă a oricărei puteri vrăjmaşe, încât totul să fie supus lui Dumnezeu, care trebuie să fie totul în toţi. Aceasta ne aduce la starea eternă despre care se aminteşte în 2 Petru 3.13 şi se descrie ceva mai mult în Apocalipsa 21.1-5. Împărăţia milenară va servi scopului pentru care a fost rânduită. În ea se va găsi perfecţiunea guvernării, şi nu se va sfârşi până ce ultimul duşman va fi învins.

　　　　Fiul n-a fost inferior Tatălui pe pământ şi nu va fi în eternitate (vers. 28)

　　　　Când scopul acesta este atins, întreaga lucrare de răscumpărare şi noua creaţie se vor arăta, atunci Fiul va da Tatălui împărăţia. Devenind Om, Fiul a luat un loc de supunere, şi acest loc El îl reţine pentru eternitate: dovadă sigură că El a luat acest loc de Om pentru totdeauna. Supunerea, să ne amintim, nu aduce în mod necesar cu ea inferioritatea. Fiul n-a fost cu nimic inferior Tatălui când era aici pe pământ, nici nu va fi în internitate. În starea eternă Dumnezeu va fi totul şi în toţi; dar desigur, Duhul lui Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu sunt egali cu Tatăl. Fiul totuşi reţine locul Său în omenire, Capul şi Sustinătorul noii creaţii, care există ca rod al lucrării Sale; aceasta garantează că noua creaţie nu va fi atinsă de rău, ci va rămâne pentru totdeauna în splendoarea ei originală.Înainte de a trece mai departe, să notăm acest contrast: în timp ce tăgăduirea învierii are ca rezultat logic că ne lasă în păcatele noastre şi în mizerie fără speranţă, faptul învierii, împlinită în Hristos, ne duce în starea eternă de glorie.