1 Corinteni 15:21-26

　　　　Moartea prin Adam, învierea prin Hristos (vers. 21-23)

　　　　Punctul acesta este de aşa importanţă încât continuarea argumentelor este întreruptă pentru moment şi este subliniată această idee în versetele 21 până la 23. Moartea a fost introdusă prin om, şi tot aşa cum învierea, prin Om. Adam a adus moartea şi toţi câţi sunt în el, adică urmaşii lui, sunt sub sentinţa morţii. Hristos a adus învierea şi toţi câţi sunt din El „vor fi făcuţi vii“ sau „aduşi la viaţă“. Această aducere la viaţă este distinctă, pentru cei care sunt ai lui Hristos. Deşi cei nedrepţi vor fi înviaţi, învierea lor nu va fi pentru aducerea la „viaţă“. Cei sfinţi vor intra în ceea ce este adevărata „viaţă“. Cât de complet şi glorios a fost răspunsul lui Dumnezeu faţă de păcatul omului!Dar în înviere este de observat o ordine: „fiecare la rândul cetei lui“. Hristos a înviat cel dintâi dintre morţi. După aceea, la venirea Sa, toţi care sunt ai Săi vor învia dintre cei morţi, lăsând pe cei nemântuiţi morţi în mormintele lor.

　　　　El trebuie să împărăţească (vers. 24-26)

　　　　Şi „atunci va fi sfârşitul“, când morţii nemântuiţi vor fi înviaţi, deşi nu aceasta este precizat aici, dar se include în versetul 26. Dacă citim Apocalipsa 20.11 – 24.4, vedem că moartea este distrusă când morţii necredincioşi sunt înviaţi.