1 Corinteni 15:12-19

　　　　Dacă n-ar fi înviat Hristos (vers. 12-19)

　　　　Întregul adevăr referitor la înviere depinde de învierea lui Hristos, cum arată versetul 12. Cum ar putea fi tăgăduită învierea, odată ce Hristos a înviat?Cu toate acestea apostolul începe să susţină adevărul învierii, într-o anumită ordine. Întâi ia presupunerea că în final nu este înviere şi arată rezultatele logice care ar urma. Acestea sunt date în versetele 13 până la 19. Desigur, dacă nu este înviere, atunci nici Hristos n-a înviat. Şi dacă Hristos n-a înviat, ce ar fi atunci?Atunci un şir întreg de rezultate ar urma în mod necesar. Atunci predicarea apostolilor ar fi zadarnică, pentru că ar trebui să ajungă convins că predicase nu un fapt, ci un mit. Credinţa lor, de asemenea, ar fi fost zadarnică, pentru că au crezut un mit. Aceasta explică remarca de la sfârşitul versetului 2: „Credinţa în zadar“ despre care este vorba acolo nu se referă la o credinţă de un fel inferior sau incompletă, ci la o credinţă care s-ar baza pe un obiect nedemn sau fals.Apoi mai departe, ar fi însemnat că apostolii nu erau martori adevăraţi, ci mincinoşi, iar corintenii înşişi, cu toată credinţa lor în această mărturie, ar fi fost încă în păcatele lor. Ar fi însemnat că acei dintre credincioşi – unii ditnre ei corinteni – care muriseră n-au intrat în fericire, ci au pierit. În adevăr, ar reduce orice beneficiu sau speranţă care vin de la Hristos la lucrurile care se limitează la această viaţă. Ce tragedie! Orice speranţă strălucitoare a unei eternităţi de glorie s-ar stinge în noaptea morţii din care nu mai este trezire. Tot ce ne-ar putea da Hristos este redus treptat la un exemplu bun, care, dacă este urmat, ar îmbunătăţi ceva vieţile noastre scurte în această lume.Nu este exagerare în aceste cuvinte: „am fi mai de plâns decât toţi oamenii“. Desigur, am fi! Fiecare creştin care este demn de acest nume a întors spatele de bunăvoie plăcerilor lumii. Este într-o poziţie de tăgăduire de sine, orice ar fi fost el, de plăcerile care vin din trăirea în poftele lui, în vederea unui viitor care de fapt nici n-ar exista. În cazul acesta am fi în adevăr cum e câinele din fabulă, care lasă bucata din gură pentru a-i apuca umbra. Toată lumea are cel puţin plăcerile păcatului, în timp ce noi suntem înşelaţi în amândouă lumile.