1 Corinteni 14:3-5

　　　　Scopul darului profeţiei şi al vorbirii în limbi (vers. 3-5)

　　　　Potrivit versetului 3 scopul care trebui atins este întreit. Temelia este pusă când este primită evanghelia; dar pe temelie trebuie clădite foarte multe, încât zidirea poate să continue toată viaţa creştină. Îndemnarea sau încurajarea urmează. Trecem printr-o lume ostilă, supusă tuturor felurilor de influenţe opuse. De aceea avem nevoie continuu de trezire pentru o tărie spirituală. Apoi, în al treilea rând, mângâierea, este o nevoie continuă în adunare; totdeauna sunt prezenţi cei care fac faţă durerii şi necazului şi dezamăgirii, şi trebuie să fie ridicaţi deasupra problemelor lor. Am putea rezuma aceste trei scopuri ca zidire, încurajare şi mângâiere. Profeţia duce la împlinirea acestor trei lucruri.Profeţie nu este numai spunerea mai dinainte a unor evenimente viitoare. Ea include punerea înainte a gândului şi a mesajului lui Dumnezeu. În zilele apostolice, înainte de a fi puse în circulaţie scripturile Noului Testament, era profeţie de un fel inspirat, aşa cum spune apostolul Pavel despre sine însuşi şi despre alţii în capitolul 2 al acestei epistole, versetul 13. Noi nu avem astăzi, nici nu avem nevoie de ele, pentru că avem Scripturile inspirate în mâinile noastre. Profeţie de un fel neinspirat putem avea încă, pentru că tot mai sunt oameni dăruiţi de Dumnezeu ca să ne deschidă, din Scripturile inspirate, gândul lui Dumnezeu şi mesajul Său pentru un anumit moment; şi când îi întâlnim, să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru el. Această slujire a Cuvântului lui Dumnezeu aduce în adevăr zidire şi încurajare şi mângâiere.În ce priveşte darul limbilor, exercitarea lor nu este interzisă, dar este rânduită hotărât şi strict în acest capitol. Reglementările stabilite sunt de mare importanţă. Ele arată sigur dacă darul este prezent şi, fiind exersat, va fi spre folos. În plus, nu avem nicio ezitare să spunem că, atunci şi acolo unde este pretins acest dar, şi totuşi cei care zic că îl practică ignoră în mod sistematic aceste reguli date de Dumnezeu, o îndoială se ridică îndată în orice minte sănătoasă cu privire la realitatea darului fals.