1 Corinteni 14:29-35

　　　　Ceilalţi să judece (vers. 29-33)

　　　　Notaţi că acei care ascultă trebuie ‚să judece“. Chiar în zilele când erau date în adunare cuvinte inspirate prin revelaţia directă, cei care ascultau aveau să observe, să deosebească cele spuse. Nu trebuia să primească fără să analizeze cele ce au auzit. Să nu adoptăm niciodată atitudinea aceasta: „Desigur, orice amănunt din tot ce spune iubitul frate A. trebuie să fie corect!“ O astfel de atitudine este o provocare pentru diavolul să strice ideile fratelui A – şi în felul acesta să aducă şi căderea multora. Este un dezastru pentru fratele A. – tot aşa şi pentru admiratorii lui. Este libertate pentru toţi profeţii să profeţească, deşi, desigur, nu în toate ocaziile. Dacă la o anumită ocazie un profet ar avea ceva de spus şi totuşi n-a fost posibil, să se stăpânească şi să aştepte până vine ocazia de la Dumnezeu.

　　　　Tăcerea femeii în adunare (vers. 34, 35)

　　　　Versetele 34 şi 35 se ocupă cu tăcerea femeii în adunare. Indicaţia este foarte clară: ‚femeile să tacă în adunare.“ Această rânduială nu se potriveşte deloc cu spiritul veacului, fără îndoială. Dar dacă aceasta ar fi o raţiune să ignori Scriptura, n-ar fi lăsată multă Scriptură care să nu fie ignorată.