1 Corinteni 14:26-28

　　　　Să vorbească doi sau trei (vers. 26-28)

　　　　Nu este de ajuns să fie profeţie. Darul trebuie exercitat potrivit rânduielii lui Dumnezeu, care este dată în versetele 29-33. Corintenii erau mult dăruiţi şi tendinţa în adunare era, evident, să fie un abuz de vorbire. Versetul 26 arată acest lucru. Fiecare era gata să-şi exercite darul şi să-l aducă înainte. Confuzie, dezordine, agitaţie, acesta era rezultatul. Dumnezeu nu este autorul dezordinii.De aceea au fost stabilite indicaţii precise. Vorbirea în limbi nu era interzisă, ci reglementată strict în versetele 27 şi 28; şi dacă nu este vreunul care să interpreteze, era interzisă. Profeţia, de asemenea, era reglementată. Doi sau trei vorbitori într-o adunare sunt de ajuns. Cât de înţeleaptă este această reglementare? Domnul cunoaşte capacitatea medie de a primi a celui credincios. Dacă doi vorbesc destul de mult este de ajuns. Dacă cei doi vorbesc mai puţin, îşi găseşte şi al treilea un loc. Şi atunci este de ajuns.. Dacă cineva nu ţine seama de această rânduială şi insistă să-şi spună şi el cuvântul, ajungem obosiţi şi reţinem mai puţin decât dacă ar fi vorbit numai trei.