1 Corinteni 13:8-10

　　　　Dragostea nu piere niciodată (vers. 8-10)

　　　　Cea de a şaptea caracteristică a dragostei este că ea nu piere niciodată. Aceasta se vede de îndată dacă privim la plinătatea ei în Dumnezeu Însuşi. Dacă dragostea divină ar fi pierit, orice loc care a fost vreodată atins de păcat ar zace în întunecimea fără speranţă a nopţii pentru totdeauna. În prezenţa marei catastrofe a păcatului, dragostea divină n-a şovăit, n-a lipsit. Ea mai degrabă a plănuit calea dreptăţii prin care situaţia va fi mult mai mult decât recuperată: oamenii binecuvântaţi şi Numele lui Dumnezeu apărat. În adevăr, poate apărea pentru un timp că a pierit. Dar Dumnezeu are o perspectivă mare şi planuri pentru milenii, nu numai pentru zile. Dragostea întotdeauna câştigă la sfârşit. Aşa este şi când dragostea divină lucrează în şi prin sfinţi slabi cum suntem noi. Ea poate apărea învinsă de sute de ori, dar nu este aşa: la sfârşit ea câştigă, ea nu piere.Dar nu se poate spune acelaşi lucru despre darurile cele mai mari. Profeţiile vor pieri, în sensul că se vor sfârşi, vor trece, după ce şi-au servit scopul. Limbile vor înceta; ele nu vor fi necesare în ziua care va veni. Cunoştinţa, asemenea profeţiei, se va sfârşi. Ce înseamnă acest „se va sfârşi“ este arătat în următoarele versete. Cunoştinţa noastră şi profeţia – chiar şi ale lui Pavel – sunt în parte. Când va veni ce este desăvârşit, ceea ce este în parte se va sfârşi, întocmai cum luna nu mai are tărie şi dispare în lumina soarelui.